Noapte posacă
Un nor negru se abate asupra mea, O mână pe umăr mă bate, O voce din noapte Îmi spune „Adio”. Un înger mai zboară în flăcări Și-o altă voce îmi spune „Mergi mai departe”. Acum
Amăgire
Un gând de cretin mai saltă în întuneric, O voce mai sobră se aude din neant Mă-mpiedic și cad în amăgire Și totu-i mai albastru decât gândeam. Și vântul începe să șuiere la nesfârșit Și
Spre seară
Și norii de gheață Scălda-vor trupu-mi de piatră, Și iarba uscată se-nnalță în vânt Iar stropi de nectar mai cad pe Pământ, Și soarele se ascunde de-ndată. Furnicile mai merg Pe trupu-mi de
Iar plouă
Iar plouă... În suflet, cu picuri de gheață. Iar plouă... În Universu-mi pustiu. O steluță de gheață Acum se dezlipește De pe marginea unei lumânări ... de gheață. Dar ce folos, ...
Vreau să te uit
Și caut să găsesc un răspuns, Dar ... oare ce s-a întâmplat? Mă-ntreb dac-a fost bine Să-i cad în brațele-i de foc, Să-i smulg cu-nverșunare Surâsu-i cald de mic escroc. Mă.ntreb daca fac
Mai vreau
O stea pe cer mai vreau să apară, O vorbă dulce în șoaptă mai vreau. O roză pe pieptu-mi de mort să apară, Și-un cântec sobru, ... mai vreau. Mai vreau o secundă din trecut S-o aduc înapoi,
Chemare
Tu, înger ce te naști din zi, Și-ncet parcă răsari din vis. Ce te-nalți în al nopții paradis, Cobori ... din nou în zi. Să strălucești sub miile de raze N cufundat în mantii innegurate. Să
Eternitate
Dormeau în cavou dorințe pierdute, Și lacrimi ascunse curgeau printre flori. E ultima noapte a acestei vieți scurte, E noaptea întunecată ce mă-nalță la nori. Totul e gri, într-o noapte
Agonie
Un fir de praf se mai zărește pe petala unei roze Ce mi-o prinzi în păr ... Și albe perle îți cad din ochi Spre marele mormânt ... Un vierme se mai târăște pe-un bulgăre de pământ Și
Și ce dacă?
Și ce dacă cerul e mai înnorat ca oricând? Și ce dacă ploaia nu contenește să se oprească? E zi de toamnă întunecată, E o zi de toamnă bulversată. Și ce dacă stelele nu mai vor să apară? Și
E vid
Un nor negru se abate asupra mea, O mână pe umăr mă bate, O voce din noapte Îmi spune „Adio”. Un înger mai zboară în flăcări Și-o altă voce îmi spune „Mergi mai departe”. Acum
Privesc
Privesc cu ochii goi Prin camera-mi obscură. Privesc cu ochii goi Și totul e doar zgură. Mă furișez la geam Să văd lumea de afară Nu vad nimic, E negură și atât. Privesc în juru-mi de
Toamnă cumplită
Doar casa-mi de sticla Îmi mai ține de cald. Doar întunericul din... ...camera-mi obscură Mai stinge flacăra din ...golul nebun. Și ploaia se aude Cum îmi bate in geam Și cerul înnorat
...
Stau și fumez pe canapeaua din camera Lui, Mai sorb din cafeaua ce zace pe masă, Stau și-l aștept pe ... El, Să-l sărut și să mă pierd în brațele Lui. Privesc în jurul meu, Și cad în letargia
Sfarsit de toamna
Sfârșit de toamnă Iarba uscată lângă teiul batrân Schimbă parfumul aerului mucigăit O frunză, un romb prăfuit Zboară în cercul ce pare rotund. Crengile foșnesc în pădurea
Sfarsit
Sfârșit Oameni goi se plimbă-n jurul meu Iar eu privesc prin geamul unui bar rotund. Cafeaua mi s-a răcit deja Iar țigara îmi e de jumătate. Și părul încă ud îmi cade pe față. Iar soarele
In mijloc de septembrie
Și ma priveai cu ochii stinși În mijloc de septembrie. Și îmi spuneai povești de-amor În mijloc de septembrie. Iar eu adulmecam mirosul florilor de scrum, Iar tu îmi spuneai că e păcat să
