Poezie
deja-vu
1 min lectură·
Mediu
Ne stim din copilarie, de cand intram in camera bunicii
sa furam servetele parfumate in care inveleam flori de nunta,
ne ascundeam mereu de ceilalti copii,
sa nu afle secretul gradinii noastre,
sa nu le dam fructe culese de sub coaja copacilor.
Astfel, zilele pareau carucioare pline cu bunatati,
pe care le plimbam dintr-o camera intr-alta,
ca nu cumva sa ni le fure cineva.
Azi am vrut sa-i smulg de pe chip tencuiala zilelor de ieri,
sa-i arat ca trupul meu n-a fost demolat inaintea nici unui cutremur,
dar locuiam in pumnii unor uriasi, care, in goana lor dupa nemurire,
au pus stapanire , fiecare, pe cate un capat al lumii.
023.776
0
faina si poezia de fata, mi-a perindat prin fata ochilor tot felul de instantanee (personale) de \"deja-vu\" ...:)
ti-as fi dat o stea...
ma surprinde lipsa comentariilor...dar probabil ca nu ai o prezenta constanta pe site...
ma duc sa te mai citesc...