Istoc Virgil

Mă uit la dumnealui,tăcut, Și,-n sinea mea,fără mirare, Îmi spun:E-așa bine făcut, C-abia se ține pe picioare!

Când belele curg, Fără vreo sincopă, Cauți un chirurg Și dai peste-un popă!

Acum, cand orologiul sangelui a mai batut o data, iar nuferii imi parjolesc buzele cu lumina lor neinceputa, rup sigiliile toamnei din mine si, tradus intr-o noua poema, iti daruiesc

A știut să-Și investească Banii ce i-au adunat De la nunta lor regească: Cu ei soacra și-a-ngropat!

Dupa-atâta chin și jale, N-am mai înghițit amarul: Mi-a sărit norocu-n cale, Și vecinului, muștarul!

Unii-și satisfac visarea, Colindând locuri de soi. Eu mă tot gândesc:la marea Sărăcie de la noi!

Din toate ìnvață, Ițind noi drumuri; Să arzi în viață, Dar fără fumuri!

de atata tine dezghiocat din viata, am cazut din mine pe-o noua speranta.

Chiar că nu pricep deloc! Și, uimit peste masură, Vin și-ntreb: Torni gaz pe foc, Când tu ești o uscătură?!

Olarul, meșter, ca-n descânt, Minuni iți face din pământ. Vecinul meu,bătu-l-ar sfântul, Te face una cu pământul!

Din turla unui plop curge amurgul sfios. S-au spart geamurile zilei si somnul frunzelor cade pe ochii curcubeelor. Intre doua amintiri copacul linistei... Soapta...vis...uitare... Umbra

Oricât ai fi prins de nevoi, S-asculți de-acest învăț străvechi: Să-ți faci mereu prieteni noi Și să nu-i uiți pe-aceia vechi!

O spun celor ce m-or crede Si n-or zice ca-s limbut: Vai de cel ce se increde Unui tip prea increzut!

Sunt un plop straveziu de liniste. Nimic nu ma inspaimanta, nimic nu ma cutremura. Ochii mei cata neincetat Lumina in tremur alb de ghiocei, in zborul neintinat al pescarusilor, in inima

M-ați criticat neîncetat Că bat pe loc pasul, un-doi, Și eu, de fapt, n-am căutat Decât să țin pasul cu voi!

Cum ei sâmbetele-mi poartă, Aproape c-aș vrea să-i sap, Dar ei sunt loviți de soartă Mai ales cu... leuca-n cap!

Deși e-un tip înzestrat, Ducând faima alor noștri, El nu-i foarte încântat, Că îl laudă toți...proștii!

Când văd cum este răsfățat Și lăudat, pe unde trece, Mă-ntreb cu ciudă:-I dezghețat, Că el gândește doar la rece?!

Taman cand vorbea de lup, deodata-l intrerup Si intreb eu,cu tot zorul: -Ai tras la usa zavorul?

In fine și-a găsit aleasa. Dar soarta-i se vădi nefastă, Căci,după mariaj,mireasa Prea iute se schimbă...-n nevastă!

E un fapt verificat Si-l spun celui ce nu stie: Bani usor de castigat Sunt banii de pe prostie!

Prins în al vieții joc, Socot c-ar fi cuminte La un car de noroc Barem un dram de minte!