Poezie
Femeie în albastru
Struguri
1 min lectură·
Mediu
Încă o pată pe buzele
Pătate de veacuri, în tăcere.
Roase de molii, hainele în așteptarea
Nemișcată.
Ochi împăienjeniți, mâini încleștate
Un pled alunecând
Pe picioarele ce uitaseră mersul.
Ridicarea anevoioasă,
Beția, amețitor balet rusesc
Și privirea ca o mână-ntinsă
Surdă chemare către cel orb.
Bătrână
Îmbătrânesc mai mult
Nesperată, nenascută încă
Din coapsa vreunui zeu.
Și struguri verzi
Ca lacul în care îmi pierdusem chipul
Încercând a te săruta.
Câmpii sfârșite în tapetul smuls
Și pașii mei, mereu prafuiți
Deasupra focului uitării.
Era o sonerie in cameră
Zăcea sub fotoliul din care
Obsedant mă priveai.
001.484
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iris Barbulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Iris Barbulescu. “Femeie în albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-barbulescu/poezie/147729/femeie-in-albastruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.