Irina Psenicka

M-am transformat in scrib Degetele tremurande au scris o poveste Sufletul si inima l-au transformat in roman. Odata cu acest anotimp din mine a devenit public. Picaturile vietii, picaturile

stiu ca existi, te simt cand ma atingi usor. sunt zile in care iti aud glasul atat de cald ma privesti in ochi iti vad sclipirea albastra si pasii ce ne purtau pe cararari fara tine e

Am inceput sa fur gesturi, Am inceput sa fur priviri, Am inceput sa fur obiecte, Dar m-am oprit. Gestul de a fura incetase. Furasem o amintire Nu facea parte din mine Era a ta Intrase fara

Respir prin fibra trupului tau Exist doar pentru tine Exist astazi cind faci parte din mine As vrea sa opresc cascada din stele Sa spun nu, dragostei mele. Iubesc pina la cer si dincolo de

Doamne sunt in genunchi aplec privirea pentru a-ti cere caldura inima mea e acum in palmele lui sufletul meu nu-mi mai apartine de sute de zile spune-i atunci cind nu sunt linga el cit de mult

A iubi conjugat intre mine si tine intre suflet si acest anotimp in pasii trecatorilor vezi tacerea asteptarea iti pare un cantec din zori. Incerc sa vorbesc in cuvinte invat sa ma exprim in

In ianuarie e frig Zapada se cerne pe strazi Gerul indoaie copacii. In februarie e un amestec De primavara si iarna De ghiocei si turturi de gheata, O luna a nesigurantei A dorului de

e albastra, e verde, e gri e intunecat, e trist, e rece e furtuna, se ridica valuri, sunt diguri. o cheama din marele adancuri. de dor, de nebunie , de val de marea dragoste atinsa la mal. il

daca as putea da timpul la o parte daca as putea as scoate inima din trup ca s-o ucid daca as putea, m-as omori prin umbra de la spate si as invia dinnou ca sa ma mint

am vrut sa prind o raza am vrut sa prind un vis am incercat sa ma transform si sa renasc tot ce am ucis. am vrut sa ma ridic sa ma inclin de fericire am vrut sa strig, sa ma transform in alt

te iubesc cum marea isi mingaiei tarmul de mii de ori pe zi te iubesc cum frunzele inmuguresc pe creanga primaverii te iubesc, punindu-ti in palma minunatia acesti lumi te iubesc, dragul meu,

Si daca as pune Ca intr-adevat te-am cunoscut pe tine, Care ar fi raspunsul tau? Daca ai fi astazi aici? Cunoscindu-te Probabil ai ride si ai spune Ca pe noi ne despart lumi Daca ai fi aici

Iubisem , o secunda, o zi , un an Iubisem petala sufletului tau Iubisem palma care mi-a prins sarutul Iubisem tampla ce mirosea a caprifoi Iubisem privirea confundata cu raul Iubisem surasul tau

Singuratatea din noi, Din ploaia care incepuse sa curga. Picaturi razlete aruncate in timp In astazi, udand asfaltul. Trezit devrme de sunetul ei Miros de asfalt plutind in jurul tau Incerci

surasul tau fugar imi fura inima si ti-o da drept dar o atingere un gand un suflet plapand as vrea sa te ating sa te mangai sa-ti ating buzele, tampla. sa te strang de mana, sa alergam pe

picaturi de sunet alunecand in torida vara odata cu primul licar al iubirii cuvintele au inceput sa sune ca un cristal incepuse sa strige, urletul sau apartinea razvratirii palmei in care se

iubesc!, e tot ce pot rosti acum. sunt \"sclavul\" iubiri am uitat sa exist, am uitat sa respir. simt mirosul parfumului tau lasat pe perna sarutului urmaresc pasii ce se departeaza in fiecare

Cand plopii se-nfasoara As vrea sa fii aici in prag de seara Din cerul albastru plin de stele Voi da glas inimii mele Te voi astepta pe drum de seara Ca un apus de vara in cer de mare Iar de va

AM STIUT CA PIERD IN CLIPA CAND TU NU AI STIUT SA CASTIGI. Atunci cand am inceput sa joc Cu tine, cu mine Cu figura chipului tau, cu amprentele degetelor tale aruncate oriunde. Cu inima mea

mi e dor! mi e dor de copilul din mine mi e dor de mica amintire mi e dor de dimineața când știam să zâmbesc mi e dor de ziua când prindeam picăturile de ploaie mi e dor de seara tăcutei

Nu-ti apartin, Eu apartin trecutului si durerii Amintirii, destinului si fricii Apartin cuvintelor ce nu le-am rostit, Gesturilor ce nu le-am ales Apartin lumii in care n-am stiut ca

Imi este dor de tine! Ce greu este sa nu te stiu aici! Ce greu este sa incep sa invat ca linga mine e liniste! Imi este dor de tine! As scrie sute de cuvinte si in final toate ar fi la fel,

Sfirsit si inceput Cuvint si tacere Viata, intuneric. Ascunderea timpului Ascunderea ta. Ratacirea mea. Pamint si cer Luna si soare Uscat si fintina Tu si Eu?

va veni un timp cand ma voi pierde va veni un timp cand voi vrea sa dispar sa despart lumea de negrele plete sa ma ascund pentru a visa iar. pentru secunde facute acum cuvant am inceput sa