mi e dor!
mi e dor de copilul din mine
mi e dor de mica amintire
mi e dor de dimineața când știam să zâmbesc
mi e dor de ziua când prindeam picăturile de ploaie
mi e dor de seara tăcutei
Mi-e dor de fiecare secunda ce o facem sa existe in noi doi.
Mi-e dor de fiecare parte a vietii cand gandurile se ating.
Mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, mi-e dor chiar si de tacerea ce ne
cate lacrimi si cat dor voi pune in fiecare secunda cand tu nu esti aici?
cata neliniste si cata tacere imi va opri trupul sa respire?
cata nebunie exista in fiecare secunda ce trece, in fiecare
iubesc!, e tot ce pot rosti acum.
sunt \"sclavul\" iubiri
am uitat sa exist, am uitat sa respir.
simt mirosul parfumului tau lasat pe perna sarutului
urmaresc pasii ce se departeaza in fiecare
Mi-e dor!
dor de alintul mainii tale.
dor de tampla ce-mi atinge sufletul.
Mi-e dor de gustul buzelor tale.
te simt pe tine! pur, cald, nebun.
Mi-e dor de bratele noastre ce se ating
voi lasa in urma amintirea unei parti din universul meu.
tot ce a insemnat o fila din viata.
secunde ce nu as vrea sa le trec in amintire pentru ca ele au facut parte din existenta mea.
celor ce
cand nu sunt eu, vorbesc ochii.
cand nu sunt eu, ma acopera tacerea.
cand nu sunt eu, vorbesc cuvintele nescrise.
cand nu sunt eu, ma cauta pasi rataciti.
cand nu sunt eu, cineva imi striga
stiu ca existi,
te simt cand ma atingi usor.
sunt zile in care iti aud glasul atat de cald
ma privesti in ochi
iti vad sclipirea albastra
si pasii ce ne purtau pe cararari
fara tine e
e albastra, e verde, e gri
e intunecat, e trist, e rece
e furtuna, se ridica valuri, sunt diguri.
o cheama din marele adancuri.
de dor, de nebunie , de val
de marea dragoste atinsa la mal.
il
picaturi de sunet
alunecand in torida vara
odata cu primul licar al iubirii
cuvintele au inceput sa sune ca un cristal
incepuse sa strige,
urletul sau apartinea razvratirii
palmei in care se
miroase a pamant
miroase a racoarea dintre anotimpuri
vad surasul tau strecurat intre zi si noapte
aud un scancet de copil adormit
o voce abia rostita intre ieri si azi.
o lacrima transformata
am gasit un buchet de garoafe
nu primisem flori demult
de cand fluturi striveau gradina buncii
de unde era? nu stiu
le uitase cineva pe masa
ca sa nu moara de frig,am luat un
am vrut sa prind o raza
am vrut sa prind un vis
am incercat sa ma transform
si sa renasc tot ce am ucis.
am vrut sa ma ridic
sa ma inclin de fericire
am vrut sa strig, sa ma transform in alt
Afara ploua si simt durerea picaturile in suflet
Privirea intunecata imi ingheata sufletul mort.
Durerea ma apasa si urla cu putere
Exist desi sunt moarta de o zi
va veni un timp cand ma voi pierde
va veni un timp cand voi vrea sa dispar
sa despart lumea de negrele plete
sa ma ascund pentru a visa iar.
pentru secunde facute acum cuvant
am inceput sa
Universul meu e atat de mic incat daca as sta sa-l masor ar intra
in casa unui melc.
Acolo e taramul meu acum.
El ma invata sa numar pasii, el ma invata sa merg dinnou.
In casuta melcului, e
cu fiecare pas, cu fiecare secunda incercam sa urc spre inima ta
cu mainile sangerande ma agatasem de tufisurile de scai
picioarele imi intepenisera,
dar existau in spate aripi care ma
te iubesc cum marea isi mingaiei tarmul de mii de ori pe zi
te iubesc cum frunzele inmuguresc pe creanga primaverii
te iubesc, punindu-ti in palma minunatia acesti lumi
te iubesc, dragul meu,
Ingenunchez in fata ta
Asa cum as cere cerului indurare
Ingenunchez si-ti spun.....Te iubesc!
Te ador! Te caut! Te simt!
Vrajitorul sau ingerul ce m-a adus spre tine
In ziua in care am ridicat
Ai putea sa suporti ca altcineva sa ma atinga?
Altcuiva sa-i scriu versuri, sa-i alint sufletul, sa-i ating bataile inimii?
Daca as trece pe sub fereastra casei tale, tinandu-ma de mina cu
daca as putea da timpul la o parte
daca as putea as scoate inima din trup ca s-o ucid
daca as putea, m-as omori prin umbra de la spate
si as invia dinnou ca sa ma mint
durerea sfartecandu-mi trupul
neputinta, ura de sine, lipsa de curaj
inceput de amestec cu lumea de afara
frica,interiorizare, scrasnet din dinti.
vag, alunecos, timp fara secunde
numar de
ma uitam la palma
la degetele ce se miscau fara-nteles
am vrut sa fac un gest
dar timpul a ales.
am vrut sa ridic privirea
dar m-am privit in oglinda
ce ciobita si ce trista
ce riduri, si
amestecam paleta de culori a unui pictor
incepusem sa disting odata cu luminile din culori, o frunza
am luat-o in palma
incet sa nu o strivesc
am inceput sa descopar verdele primaverii
alaturi
