Spirit mut

nu chiar.
am trecut prin diverse stiluri, printre care si \"romantismul\" din poeziile dumneavoastra.
a fost stilul tineretii.
dar...
fara intentia de-a va jigni (n-am avut nici cel mai mic gand rau), stilul acela visător a fost ceva pasager catre altceva, catre ceva mai matur, mai consolidat.
să luăm această poezie (stil ce trimite un pic cu gândul la Baudelaire, cu slabe rezonanțe în Bacovia):
* prima strofă (și întreaga poezie) are multă stângăcie, multe cuvinte de legătură care îngreunează afinitatea cititorului cu textul; miez de noapte (de ce miez?); apoi \"ochii-aceia mari și triști și sumbri / Ce nu-nțeleg că trebuie să plece\" este o construcție greoaie (pe lângă faptul că ochii mari și triști nu prea se leagă de ochii sumbri);
* strofa 2 - pe lânga faptul că debusolează complet printr-un dialog inutil (între cine și cine?; acest dialog se menține și-n ultima strofă, fără să lămurească cu nimic rostul lui propriu-zis); situație ciudată (?) ce împovărează persoana care întreabă \"De ce n-o faci?\" (ce să facă? s-o alunge - mă gândesc eu, dar nu sunt sigur; cam asta se deduce din versul 3 strofa 2); per ansamblu strofa 2 nu spune nimic nou fața de versul 2 strofa 1, fiind de-a dreptul redundantă; totuși ea face legătura cu strofa 3 - strofă ce se vrea o justificare a relatiei acestea cu spectru (străveziu - se putea spune jilav, hâtru și bolnav sau oricum altcumva, nu \"spectru străveziu și ireal\" și \"cer albastru și înalt\" etc.); totuși aici (în strofa 3) se simt urme din Eliade, care mie mi-au plăcut (ochii mari, încercănați, / [...] buze șterse, tremurânde);
* strofa 4 este un final ce mă face să mă întreb - \"ei și\"; nu surprinde cu nimic, debusoleaza prin dialogul - cu cine și de ce? (un dialog este de regulă o încercare a două părți de-a se armoniza reciproc, ajungând la un teren de comuniune, la o întrepătrundere, amestec propice obținerii sau dezvoltării de gânduri/idei noi; ori aici, dacă fantoma refuză dialogul, cu cine se poartă totuși acesta în strofele 2 și 4?; și cu ce scop?); bine, hai să pornim pe alte planuri, să incercăm să vedem ceva ce nu se vede aici - relația spirit - suflet; în acest sens poezia are nevoie de-a fi complet reconstruită (regândită);

Cu scuzele de rigoare
și cu respect,
pt.

p.s.: această critică nu vine din răutate sau răzbunare; iar critica dumneavoastră este bine venită; înțelegeți doar că mă așteptam la ceva mai multă disecție astfel încât să pot pricepe și eu, în orbirea mea, ce este de aruncat și ce este de păstrat; cam atât.