Poezie

Undeva în timp...

1 min lectură·2 septembrie 2010

Mediu

Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat,

prin vitraliul privirii licăriri de stea,

ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii,

raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului,

galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi,

miresmele serii ne-nvaluie pașii-n oglinda din vis

umbrele arțarilor duc taina spre nori,

încercând să oprim clipa,

continuarea unui alt timp în acest timp,

zâmbetul meu - o frunză memoriei furată...

Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului,

suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi în capcanele Uitării

prin ochii ei revezi copacii ce ne-au îmbrățișat

în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galbenă

Þi-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei

Þi-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri

Poate cândva o vei reintilni într-o toamnă-primăvară

cu fum de frunze și parfum de vis

Poate când va, undeva in timp...

001.751

Irina Lucia Mihalca. “Undeva în timp....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-lucia-mihalca/poezie/13952302/undeva-in-timp

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.