Texte în proză

Am șoptit cu frunzele, am cântat cu toți copacii (de la mic la mare), am dansat cu razele de soare ce mă invitau în iatacul lor bine ascuns în spatele crengilor. Am aflat atâtea taine, mi s-au

Timpul se scrie cu literă mare și dacă se află în interiorul unui enunț. A devenit un privilegiu, pentru că el, Timpul, ne este stăpân tuturor. Este cap de afiș la teatre și cinematografe, este

Tristețea gerului copleșește și ultima frunză... Biata de ea, deja pe jumătate moartă, strigă, cu glasul înghețat, numai pentru a se auzi, pentru a ști că încă se află aici, printre noi. Tatăl ei,

Și ce dacă? Probabil că se putea întâmpla și mai rău… sau lucrurile ar fi putut merge dincolo de orice frontieră. Dar nu mai exista dorința: DORINÞA DE A MAI REZISTA TENTAÞIEI. Până la urmă ce