Îngerii n-au aripi,ei au inimi,
cu nas roz de acadea
din floare scurată,
care zboară pretutindeni
acolo unde un om îi cheamă,
Acolo unde cad odată
o mie de flori albe,
pe rana ca
mi-am adus de aminte de Naștere,
de dor ne facem departare,
apoi ne conturăm
unul sufletul celuilalt
din cer si pâmânt,ars și plouat—
ne jucăm,dansăm,trăim,
iubim ca și cum nu ne-am fi
IM