Poezie

Epilog

Ananda A

1 min lectură·27 noiembrie 2007

Mediu

mi-am adus de aminte de Naștere,

de dor ne facem departare,

apoi ne conturăm

unul sufletul celuilalt

din cer si pâmânt,ars și plouat—

ne jucăm,dansăm,trăim,

iubim ca și cum nu ne-am fi cunoscut,

rotindu-ne,

învărtindu-ne,

rostogolindu-ne,

înălțând sufletul de trup

prin trup precum respiratia fulgilor

întreatinsă,

întrezărită,

între țarmuri

albe și negre,pâna la ceruri,

printre ape adanci și limpezi,nețărmurite—

apoi liberi ca linia orizontului

zvăcnim Totali

ca o țărăitura

din bobocul cărnos

prin platoșa de melc a misterului.

001.888

Irimia Alexandru Mihai. “Epilog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irimia-alexandru-mihai/poezie/1755756/epilog

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.