Poezie

Sarutul mortii

Fantoma mortii

1 min lectură·13 martie 2006

Mediu

Miroase a mort

Și moarte e,

Căci tu te-neci în sărutare.

Amară și limba ta mi se pare,

Dar are aromă de înmormântare…

Pe criptă m-așteaptă coroane ofilite,

Vorbite,

Citite,

De moarte,de-o clipă sau vieți infinite.

Iubitul îmi curăță de mâine mormântul.

Vrea să moară cu mine și n-are loc în sicriu.

E spațiu și moarte destulă,dar nu-ncape sărutul

Așa că mai bine rămâne om viu…

Se-apleacă să-mi plângă pe pleoapele-nchise.

Ar fi vrut să mă uite c-are buzele triste…

Groparul închide cavoul.Mă lasă să putrezesc,

Oasele-mi crapă,iar țesuturile mucegăiesc.

Dar și moartă mi-e foame și-aș bea numai sânge,

Iar nici viermii ce zac peste mine nu mi-ar ajunge!

Așa că fantoma îmi pleacă pe stradă.

Se plimbă prin blocuri și stă la ferestre

Așteptând iubitul să și-l revadă,

Căci dorul morbid o tot zăpăcește…

Deși sunt moartă și crezi că am dispărut

Amintește-ți visul de azi-noapte în care ți-am apărut!

Pui mâna pe mine,râzi și zici că trăiesc,

Crezi că vorba e lungă și încă glumesc,

Dar privește-mă bine și-ai să vezi un cadavru.

Sărută-mă și pe mormânt se aprinde al tău candelabru.

001.296

Iosif Alexandra. “Sarutul mortii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iosif-alexandra/poezie/170981/sarutul-mortii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.