Lui Grigore Vieru
Însângerate versuri în cinstea ta închin, De peste Prut, cuvinte aleargă și tot vin... Ni te-a furat sălbatic acel scuar de flori, Cu dor de Eminescu, în gând, ți-a fost să mori. În mâna ta
IFIordache FloreaJustițiara
Cineva mi-a furat cerul și cu nori l-am blestemat fără patimi să-mi dea înapoi albastrul în care tu te clatini. Cineva mi-a furat iarba și l-am blestemat cu rouă l-am blestemat fără
IFIordache FloreaSoarta înecatului
După opinia altora nu eram ultimul sec deși cu eforturi aș fi vrut să mă\'nec. Înecul e înec, dar mai trebuia pragul să-l trec. Și e grav și nu e nici o fală că fusesem salvat de-o absență
IFIordache FloreaAici sfințind pământul
Istoria coboară acum din vaste cronici Străbunii încă-s vii, se odihnesc sub grâu Cu sufletele albe, căci noi suntem statornici Aici lângă câmpie și lângă ram sau râu. Aici sfințind pământul și
IFIordache FloreaMisterioasele statui
Îți promit că-n seara aceasta cerul va trece prin coama răvășită a orașului în care negustorii vând capete de animale preistorice... Noaptea trecută am vânturat străzile care miroseau a
IFIordache FloreaVânătoarea după miros
Cornul sună \"încetarea\". Văile-ncuviințară. În pădurea-nvolburată zgomotele-s îngropate, Mai foșnesc în codru numai animalele scăpate. Într-un luminiș mirific, vânătorii se-adunară. Din
IFIordache Floreaepigrame
De când e macaragiu A făcut numai invenții. Macaraua-ntr-un târziu Ridica numai ... pretenții.
IFIordache Florea