N-am închis un ochi azi noapte.
Mi-a rămas, de când mi-ai zis,
iarba câmpului din pleoape
și-a fost vis, în loc de vis.
Am găsit, târziu, spre seară,
într-o pajiște
Lungi funii de fum de țigară -
șire de îngeri fugiți -
se deșiră din mâna amară,
prin șotron de păianjeni acriți.
Trec cinci ore de ceai îndrăzneț,
ca un pumn ce mă-ndoaie pe masă,
Gura
Un aer zgârcit, spoit cu otravă,
cu brațe ca cele ce urlă în port,
la vamă oprește lumina gângavă
ce arde spre ochiul meu mort.
Respiră în mine o moară cu ceas,
și-mi farmă seninul din
Pete albe la păscut
pe sub cerul stins și umed -
ca un gard cu păcuri uns,
ii pe-o culme-ntinsă sus,
care-și lasă-n vântul șubred
cântecul vâscos și rupt.
M-aș întinde ca o plută,
din
Fluier un cântec nătâng,
scuipat de-o cârciumă târzie
în drumul cu umărul strâmb,
unde,-n lumească liturghie,
împărtășitu-m-am cu plumb.
Și roata-i molatică-n vorbă!
Răcoarea-i adoarme pe
Cuprinde-mă cu poftă de bețiv
de toartele ce-n rochie se joacă.
Mai numără secundele din tiv
și-așteaptă-n palme-ți glezna să se coacă.
Miroase-mi pasul florii pe spinare
încercuind mijlocul
Se-aude marea ca un tren mărfar
împins și tras de țărm și pescăruși.
Te țin, iubito,-n brațe, ca pe-un far,
trasând sub valuri șine de arcuș.
Miroase-n sus a pâine de nisip
din aburii ce-și
Își strânge noaptea nopțile din lume
ca într-un ghem cu rază de andrea.
Prin pături ne-mpletim ca niște sârme
cu ghimpii răsuciți de după stea.
Ne stă pervazul strajă la fereastră
să nu ne curgă
