Nu plange iubito,
Raiul e atat de aproape de noi
Incat lacrimile tale
Ar putea sa-l inunde.
Nu plange si nu fi trista
Undeva, nu departe de aici,
Ne asteapta o caleasca
Trasa de cinci cai de
România mea e un paradis
Cum rar găsești și doar în vis
Și de-ar fi s-o asemăn cu o floare
În toată grădina raiului asemănare n-are;
Printre mii de stele lucitoare
Ea strălucește cel mai
-Noapte bună,
e timpul să plec.
E târziu
și totuși devreme,
aș putea să mai rămân,
dar știu că deranjez,
și tu mâine vei pleca...
Și eu trebuie să plec
să-mi caut drumul.
Noaptea e rece și
Iubesc acest anotim, cand frunzele
Isi iau ramas bun de la crengi
Si pe un covor ruginit
Ne invita sa pasim.
Mai mult decat toamna, iubesc iarna
Si noptile ei lungi si geroase;
In omatul
Și de-o fi și eu să mor
Pe creasta munților
Ultima mea răsuflare
Să fie a vântului chemare,
Să-mi ducă trupul ars de soare
Într-un loc, sub un fag, la răcoare;
Acolo să stau pentru
La tine e zi
La mine e noapte,
Doar luna imi știe
Ale mele stinse șoapte.
La tine e soare
La mine e furtună;
Ce mult aș fi vrut
S-ascultăm marea împreună.
La tine e liniște
La mine e
O fata a venit si m-a-ntrebat:
- Cum se vede lumea de sus?
Intai am vrut sa-i spun: Murdara!
Apoi as fi vrut sa-i spun: Murdara!
Si mai apoi i-as fi spus: murdara!
Dar privind-o
Afara ninge pe-nserat
Un fulg pe fata mi s-a asezat
Amintindu-mi de mangaierea ta
Usoara ca un fulg de nea.
Afara ninge pe-nserat
In palma-mi mii de fulgi s-au asezat
Vorbindu-mi
Era doar un copac
Legat cu lanturi
Peste care, anii si oamenii
Isi lasasera amprenta.
Era doar un copac
Intre atatia altii,
Dar crengile sale groase
Ii umbrea pe toti ceilalti.
Era doar
Ploua! Din nou.
Ploua cu
Lacrimile stramosilor morti
Care plang pentru noi,
Iar noi i-am uitat.
Ploua! Iar si iar...
Ploua cu vise,
Sperante de copii
Ce au incredere in noi,
Iar noi ii
Sătul să tot aud zgomotele
Pe care le fac peștii
Ce-și ronțăiesc solzii,
Mă afund tot mai adânc
În apa cu gust de hepatita,
Sperând să găsesc răspunsurile
La intrebările ce chinuiesc
Era doar o casuta
Cu doua camere si o veranda,
In care demult, pe vremea
Cand se faceau povestile,
A trait un Om.
Era doar o casuta
Cu doua camere si o veranda,
In care, eu am intrat
Asa
*Candva
Am sa ma ridic in picioare
Si am sa merg drept!
*Candva
Am sa descid ochii
Si am sa-i vad pe toti!
*Candva
Am sa deschid gura
Si am sa strig adevarul!
*Candva
Am sa