Poezie
Noapte de februarie ||
-poveste-
1 min lectură·
Mediu
Stateam la fereastra, privind
Cum stropi de ploaie mari si grei,
Cadeau veseli pe alei singuratice
Intr-o zi cenusie de luna februarie.
Am inchis ochii...si erai acolo:
Stateai in camera pustie, urmarind
Cum ploaia iti bate in fereastra
Parca invitandu-te sa o insotesti;
Atunci, dorindu-mi sa fiu cu tine,
Am intins bratul si luandu-ti mana
Am inceput sa alergam prin ploaie
In noaptea albastra ce abia se lasase.
Eram singurii pasageri ai noptii,
Iar luna, complice la jocul nostru
Facandu-si loc printre norii cenusii
Drumul ni-l lumina cu raze palide;
Si ca-ntr-o solemna orchestra
Ascultand de bagheta vantului-dirijor
Mesteceni tineri imbracati in fracuri albe
Incepura a canta in acorduri nemuritoare;
Am inceput sa ne rotim ca intr-un vals...
Stelele, mici diamante ale noptii,
Transformandu-se in printi si printese
Ne deveneau parteneri tacuti si misteriosi.
Ne-am oprit abia in zori, cand,
Regele Soare s-a urcat pe tronu-i ceresc
Certandu-ne cu priviri caldute
Ca nu l-am invitat si pe el.
013748
0
In principiu poezia este un fel de jurnal dar.... sunt suparatoare cuvintele: \"Stateam, priveam\" parca nu-si gasesc rostul in poezie in rest placuta la citit.