Sodoma si Gomora

Ma desfeti cu privirea lipita de soare cercuri perfecte nascute din gand iti imbratiseaza parguirea iar luna naste monosilabic, nopti cand trupurile noastre se cern prin sita de clipe vulgare, si din cenusa ne ridicam idoli, la care te inchin caci nu-ti pot deslusi ochii nici rotundul sanilor nici urma de aripi a gleznelor infasurate in spirale de soapte nerostite in nerostita noapte... te vad, insa degetele mele nu vor sa te creada, mustind de sangele piroanelor ...imi tin streasina tamplei, iar tu, zambind, ma cobori printre ingeri damnati sa ne scaldam in tristetea zeilor si in sangele mieilor... carnala uitare cand ma saruti, si nu te cred si ma uit inapoi lacrimand si-ti raman pe buze urme de sare...