Ionut Balan

Ana-Maria, spuneai că îți plac provocările... Te refereai strict la poezie, sau era un flirt retoric? Dacă te refereai la poezie, sunt dezamăgit! Ea, poezia, nu poate fi scrisă la comandă... Nu poți să cerșești un subiect doar ca să arăți lumii cât de deșteaptă eși doar pentru că ți se îmbină două cuvinte într-o strofă anemică... Poezia înseamnă mai mult! Ea trebuie să vină DIN tine, nu DIN AFARÃ! E o diferență enormă între POEZIE și POEZII; o să îți dai seama singură care este ea! Tu însă, până acum, și nu o spun ca pe o imputare, ai scris doar poezii, ci nu poezie...

Cristinuca, poate ai inteles gresit, poate erai obosita, poate te durea capul... Noi, poaetii, mai avem din cand in cand cate o stare din asta mistuitoare de vaz clar... Ideea nu era ca Doiu Cristian imi FURASE poezia, copiind-o... Ideea era cu totul si cu totul alta. Totusi, nu te condamn, pentru ca nu stii pe de-a-ntregul istoria dintre mine si Cristian. Poate si altii au inteles tot aiurea... Noi doi suntem, si casca bine ochii, PRIETENI. Numai ca el s-a apucat de scris dupa ce m-am apucat eu, si face parte dintre acei poeti (abia m-am abtinut sa nu pun ghilimele) care pot fi impresionati rapid de cate o stare, de cate o senzatie, de cate o poezie... El imi cunostea poezia \"Arta de a uri\", si a fost impresionat de ea. Foarte bine, pana aici! Numai ca unii nu pot sa fie sinceri cu ei insisi, si atunci continua tot timpul sa se minta ca sunt originali. Eu nu neg ca acest Cristian nu ar fi, ci spun doar ca eu, personal, si implicit poeziile mele, am avut o mare influenta asupra lui, influenta pe care cateodata refuza sa o mai recunoasca... E problema lui! In fond, ai dreptate, nimeni nu mai poate sa fie original in ziua de azi... Solutia este sa nu ii mai citesc nici o poezie lui Doiu Cristian (nici o poezie de-ale mele!), si sa il las sa fie cat de original poate el sa fie... Va urez bafta si lui si tie! Poate ca nu sunt eu ca voi... Eu, spre exemplu, apropo de unul dintre comentariile tale de mai sus, n-as putea in veci sa revin asupra unei poezii, si sa o modific. De ce!? Pentru ca poezia mea nu e o bucata de linoleum care poate fi taiata pe \'colo, petecita pe \'colo, si intinsa perfect pe podeaua sufletului tau... eu nu scriu cand vreau eu sa scriu, ci numai tunci cand mi-o cer cuvintele... eu sunt doar un instrument muzical pe care cerneala isi permite sa il mai acordeze din cand in cand. Fiecare poezie are o istorie, are un amalgam de stari, de sentimente, cu ea si, dupa parerea mea, nu poti sa schimbi ceea ce simteai atunci cand ai scris... Nu poti sa schimbi trecutul, doar pentru ca in prezent a aparut cineva care nu are trecut... Dar iarasi, se pare ca eu ma insel, ca de multe alte ori, caci vad ca fara nici un pic de jena spirituala multi dintre poetii de duzina taie in carne vie poeziile lor... poate ca nu le-au scris ei! Sau poate ca nu simteau nimic atunci... Cine stie!? In concluzie, modifica-ti cate poezii vrei tu, doar ca sa placi tuturor, si uita de ceea ce simti... esti pe un drum bun... mai bun decat al meu, care prefer sa raman sincer... A, si citeste biografia mea (care a aparut inaintea celei a lui Doiu Cristian) si apoi pe a lui... O sa intelegi ca istoria nu se poate scrie pe un site literar...