Cuvânt

Am revenit într-un cuvânt anost, acordat ca un motor la o cursă atipică, o înlănțuire de acțiuni fără sens într-o noapte fără noapte...acel cuvânt revine mereu pe buze, dar gândurile alese se suprapun, se interpun, revin, pleacă, revin, pleacă... Desigur, o călătorie spre activitatea ar defini nesigurul din mine, dar și complexul alegerilor mult prea simple: activitate fizică egal nimic interior, noaptea gândurilor furioase. Calea aleasă spre revelația cuvântului nerostit e una dificilă: culorile nopții. Da, e un aspect mai mult gri decât yin/yang, dar se pliază pe colecția de nebunii interioare ale tuturor, dar și ale mele în mod special. Nu e doar o cale, dar e și noaptea revelației finale: nu oricine revine la viață doar printr-un simplu cuvânt, ales dintr-o mulțime de cuvinte fără vreo semnificație deosebită. Nu e nici \"holistic\", \"ontologic\", \"corporatist\". Doar o mică silabă a agoniei prezente și...a pixului care mă privește curios de inteligent. Și-a pierdut scopul inițial: nu mai este instrument crucial al înfățișării acestor gânduri. E ultima unealtă atunci când lipsește tehnologia înlocuitoare. Da, dar el cunoaște cuvântul, silaba, dorul de a striga spre miazănoapte: \"Da, da, sunt prezent, dar voi nu știți încă\". Apropo. Sunt aici. Și voi fi mereu Cuvântul pe care nu-l gândiți, dar îl repetați în memorie zilnic...Va urma.