Poezie
Lumina lunii
1 min lectură·
Mediu
De ce, în liniștea nopții,
Sinele-mi iese din fire?
Adâncurile mele sălcii
Se leagă de ceea ce vie.
De ce, de sunt înfricoșat,
Întunericu-i presărat
De ochi ce mă țintesc
Ai trecutului copilăresc?
De ce, de sunt împăciuit,
Doar aproape de răsărit
O văd și-o simt? Ea, duios,
Mă sărută s-adorm bucuros.
Deoarece în-a ta lumină,
Trecutul se vindecă-ncet;
Viitorul se descoase net;
Taină mare ești, iubită lună.
001.483
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionu H
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionu H. “Lumina lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionu-h/poezie/14066666/lumina-luniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.