Poezie

Cuvinte II

1 min lectură·11 aprilie 2014

Mediu

Nu vreau și nu pot ascunde,

ce plutește în întuneric în unde,

de lapte, alunecând pe frunze,

ca un sărut, arde pe buze –

sub un castel de nisip,

noi doi ne-am întâlnit;

sub o ună în căutare,

noi doi cu o albă sărutare;

în ziua celor două infinituri...

curgând, ele deveneau arginturi;

de pe-o cracă am alunecat în groapă

și cazând așa ușor, am închis o pleoapă;

tot așa cum am căzut,

o caldă lumină te-am văzut,

din adâncul inimii, așa de bine...

sunt acolo, dar mereu lângă tine;

colții diavolului în inima mea,

spuma mării și privirea de prunc,

tu dansând în lumea ta...

nu te opri... iubește-mă adânc!

Visez la floarea, visez la roua

răsăritului tainic îmbibat

într-o apă cu nisip uscat,

dar stau și cad ca neaua;

căzând lângă mine, o aratare

cu o voce albă, fermecătoare,

se transformă într-o pildă,

doar ca să-mi răspundă -

„Pune-ți temerile-n cui!

De ce nu-mi spui?

Ai vrea să-mi răspunzi.

De ce te ascunzi?”

002.195

Ionescu Iordan. “Cuvinte II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-iordan/poezie/14047744/cuvinte-ii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.