Seară de vară

Vreau să scriu despre fericire. Ce este fericirea? E un sentiment care seamănă cu o stare de beție, cred, te cuprinde brusc, ca un atac animalic neașteptat și te ține cîteva secunde. Apoi te lasă iarăși vlăguit într-o realitate usturătoare. De ce apare fericirea? Se spune că fericirea este rezultatul unui binecuvîntat proces chimic care se desfășoară într-un creier bombardat de factori agresivi, specifici mediului ostil în care trăim. Fericirea, ca și proces apare brusc, ca reglator al nivelelor elementelor care ne compun. Cum și cînd apare fericirea? Oriunde și oricînd! Ne expunem în orice clipă unui potențial moment de fericire exaltată. Cînd și unde am fost ultima dată fericită? Ieri seară…scena e cam așa: Stau într-o garsonieră închiriată, la etajul 7, într-un București de tranziție murdar și supraaglomerat. Este o seară de vară fierbinte. Am venit de la job. Și iubitul meu cu care locuiesc de o vreme a venit…tot de la muncă. Pe aragaz fierbe o supă pe care am pregătit-o în grabă. El este la calculator și pune niște muzică…alege melodiile care îmi plac mie. Muzica e data tare, ușile și geamurile sunt deschise. Eu stau pe jos în bucătăria noastră strîmtă și scriu frenetic. Sunt fericită. Sorb dintr-un pahar de vin roșu pe care l-am pus pe jos, lîngă mine. Nici eu și nici el n-am apucat să ne schimbăm hainele de peste zi. Pe geam se vede cerul în amurg. Soarele se reflectă în geamurile blocului vecin. Toate blocurile din jur au geamurile deschise și se simte viața pulsînd între zidurile lor. Îmi place să cred ca și ceilalți sunt fericiți. Se aud chiote de copii de undeva de jos de la poalele blocului. Am revelația că sunt vie, în mijocul tuturor acestor oameni, în seara aceasta irepetabilă de vară și că totul este cu adevărat un miracol.