„I never saw a wild thing sorry for itself. A small bird will drop frozen dead from a bough without ever having felt sorry for itself. (D.H. Lawrence)”
Să nu pășești ușor, my love,
să nu mă adormi, sînt bine!
Privesc, alunec, scuip, mor uneori,
sînt alergic la somn
și la ne-nebunie,
dar sînt bine, repet!
Vezi inima asta?
Nu e nici o
Ascunde-ți panica, taci, nu fi bun,
nu te obosi, nu contează, nu doare!
Don’t worry, ok?
“But I do!”
Nu! Nu! Nu!
Uită-te bine, sînt vie, mă joc,
alerg, rezist, chicotesc!
Recunosc, știu să
ca o diligență
cu spini în flăcări
alunec prin mahalaua gîndurilor
rămase de la micul dejun
printre oasele calde
se prelinge speranța –
un fel de mercur –
îl sorb cu furie,
îmi spun că
locuiai într-un glob roșu
de piatră
inima-ți luneca mereu
către centrul pămîntului
se îndepărta steaua polară,
albă și calmă
ca un chip de om înecat
undeva –
înspre estul albastru al
cînd te strecori prin grîu,
vezi bărcile cum se duc
și luntrașii cum cîntă
și rodii veșnic putrezesc
între pereți de zahăr și soare,
iar nuferii îți răspund
în ecouri ciudate și roz
te
Paranteze prin timp
noi amîndoi –
ține-mă-n brațe,
și cîntă-mi,
și cîntă-mi,
și rîzi...
Rîzi, prietene,
de vînturi,
de noapte,
de cocorii ce nu mai vin,
de noi amîndoi...
Te-ai ivit
de după cubul de gheață
din paharul cu limonadă.
– Încerc încă
să-mi amintesc regula jocului;
la început,
trebuia, parcă, să ne numărăm
florile de gutui împletite în păr –
O
IC