Natură vie cu Boris Vian
Să nu pășești ușor, my love, să nu mă adormi, sînt bine! Privesc, alunec, scuip, mor uneori, sînt alergic la somn și la ne-nebunie, dar sînt bine, repet! Vezi inima asta? Nu e nici o
My love is not a pumpkin pie
Ascunde-ți panica, taci, nu fi bun, nu te obosi, nu contează, nu doare! Don’t worry, ok? “But I do!” Nu! Nu! Nu! Uită-te bine, sînt vie, mă joc, alerg, rezist, chicotesc! Recunosc, știu să
Azi
ca o diligență cu spini în flăcări alunec prin mahalaua gîndurilor rămase de la micul dejun printre oasele calde se prelinge speranța – un fel de mercur – îl sorb cu furie, îmi spun că
Peisaj cu tine
locuiai într-un glob roșu de piatră inima-ți luneca mereu către centrul pămîntului se îndepărta steaua polară, albă și calmă ca un chip de om înecat undeva – înspre estul albastru al
la marginea lumii
cînd te strecori prin grîu, vezi bărcile cum se duc și luntrașii cum cîntă și rodii veșnic putrezesc între pereți de zahăr și soare, iar nuferii îți răspund în ecouri ciudate și roz te
Paranteze
Paranteze prin timp noi amîndoi – ține-mă-n brațe, și cîntă-mi, și cîntă-mi, și rîzi... Rîzi, prietene, de vînturi, de noapte, de cocorii ce nu mai vin, de noi amîndoi...
Joc
Te-ai ivit de după cubul de gheață din paharul cu limonadă. – Încerc încă să-mi amintesc regula jocului; la început, trebuia, parcă, să ne numărăm florile de gutui împletite în păr – O
