Către seară

e aproape tîrziu. ceasul vechi din perete își leapadă ultima clipă, precum apusul umbra cenușie pe zapadă. Din doi in doi numară copacii, o pasare, aproape înghețată pe creangă, încă înainte ca țipătul mut să cuprindă întreaga stradă... Zgomotul pașilor, prin cioburi de zăpadă, îi tulbură liniștea… doi, patru… zece copaci Sub întunericul ce-așteaptă să cadă.