Un pic de vin, tu lângă mine,
Să îl servim? Cu un sărut?
Mă furișez, te simt mai bine,
Dar n-am curaj să vreau mai mult.
Mi-e frică, sunt copil. Atât.
De vrei, te pot iubi cu șoapte
Tu,
Să te pictez, din respirație, aș vrea
În chipul ferm de muscă sociabilă;
Păianjen de aș fi, te-aș tot hipnotiza
Să te cuprind în pânza mizerabilă.
Să te aduc la piept, să te sugrum
Îmi doream să fiu un animal,
Să seduc sălbatică femeie,
Dar n-aveam, în inimă, scânteie
Și părea un lucru anormal.
Nu de dor, nu de ispită, viața
M-a cioplit în aisbergul pustiu.
Înghețat
Ninge cu speranțe, fulgi mășcați mă fură,
Albul te pictează în privirea-mi dură.
Răscolesc troiene și m-arunc agale,
Căutându-ți chipul prin zăpada moale.
Te cern din zăpadă, mâinile-mi
Din răsărit de soare
O rază mai respiră;
Tânjește în chemare
Ca lacrima în liră.
Se ceartă cu amprenta
Lăsată-n întuneric;
În ani lumină – lentă,
Rapidă-n zbor feeric.
Și abundentă-n
Pas cu pas, în lumea ta,
Rătăcesc și mă avânt
Ca un zmeu bătut de vânt
Peste nori de catifea.
Și-n mireasma de fiori,
Pas cu pas, grăbit pornesc
Să îți spun că te iubesc -
Ale viselor
Inocente petale de crini
Spre lumină-și relevă frumosul
Și în șoapta tăcerii – mirosul,
Se revarsă în gloata de spini.
Inocentă durere – acută,
Din a umbrelor spini de necaz
E trădată de-a
Îngerii n-au loc pe pământ,
Sunt prea timizi și vântul e prea mare
Ca să rostească clipei cuvântare
De-al disperatului avânt.
Îngerii n-au loc nici în cer,
E prea mult fum să zboare pe acolo
Dulce somn visat-am iară
Cum iubită-mi modelam -
Din priviri lustrate-n ceară
Și din inima-mi de șarm.
Și-am plecat cu ea la baltă -
Agățând-o de-al meu braț,
Să-i stropesc privirea
Ești unica speranță
De ani mult așteptată
Să tragi un fir de viață
Prin inima-mi crispată.
Să legi un nod în lacrimi
Și să-mi zâmbești mai dulce
Ca-n miile de patimi
Pământul să se
Și stelele cad câteodată,
Și amurgul le prinde de sus,
Și nostalgic fior de îndată –
O dorință aievea și-a pus.
Și căderea de stea arzătoare
Ar putea să ajungă-n abis –
De dorințe – ce-n
Respiră străzile adânc... respiră,
În bezna nopții toate plâng și tac.
Inspiră boschetarii și... inspiră,
Inteligenți au fost și-acum, ce fac?
Îngheață străzile prin frunzi,
Privesc, iubito, ochii tăi
Și păsări zboară-n zare;
Se nasc speranțe în văpăi
Și-ți dau în dar o floare.
Ridic, iubito, mâna ta
Pe umărul meu rece;
Dansez un dans de catifea
Spre drumul
Tu ești o floare,
Luna-i pistil, stele-s petale...
Eu sunt un soare,
Ceru-i azil de inimioare.
Un curcubeu în inimi răsare
Și bem al inimii noastre licoare.
Tu ești un vis,
Eu te-am visat
