Poezii

Un pic de vin, tu lângă mine, Să îl servim? Cu un sărut? Mă furișez, te simt mai bine, Dar n-am curaj să vreau mai mult. Mi-e frică, sunt copil. Atât. De vrei, te pot iubi cu șoapte Tu,

Să te pictez, din respirație, aș vrea În chipul ferm de muscă sociabilă; Păianjen de aș fi, te-aș tot hipnotiza Să te cuprind în pânza mizerabilă. Să te aduc la piept, să te sugrum

Îmi doream să fiu un animal, Să seduc sălbatică femeie, Dar n-aveam, în inimă, scânteie Și părea un lucru anormal. Nu de dor, nu de ispită, viața M-a cioplit în aisbergul pustiu. Înghețat

Ninge cu speranțe, fulgi mășcați mă fură, Albul te pictează în privirea-mi dură. Răscolesc troiene și m-arunc agale, Căutându-ți chipul prin zăpada moale. Te cern din zăpadă, mâinile-mi

Din răsărit de soare O rază mai respiră; Tânjește în chemare Ca lacrima în liră. Se ceartă cu amprenta Lăsată-n întuneric; În ani lumină – lentă, Rapidă-n zbor feeric. Și abundentă-n

Pas cu pas, în lumea ta, Rătăcesc și mă avânt Ca un zmeu bătut de vânt Peste nori de catifea. Și-n mireasma de fiori, Pas cu pas, grăbit pornesc Să îți spun că te iubesc - Ale viselor

Inocente petale de crini Spre lumină-și relevă frumosul Și în șoapta tăcerii – mirosul, Se revarsă în gloata de spini. Inocentă durere – acută, Din a umbrelor spini de necaz E trădată de-a

Îngerii n-au loc pe pământ, Sunt prea timizi și vântul e prea mare Ca să rostească clipei cuvântare De-al disperatului avânt. Îngerii n-au loc nici în cer, E prea mult fum să zboare pe acolo

Dulce somn visat-am iară Cum iubită-mi modelam - Din priviri lustrate-n ceară Și din inima-mi de șarm. Și-am plecat cu ea la baltă - Agățând-o de-al meu braț, Să-i stropesc privirea

Ești unica speranță De ani mult așteptată Să tragi un fir de viață Prin inima-mi crispată. Să legi un nod în lacrimi Și să-mi zâmbești mai dulce Ca-n miile de patimi Pământul să se

Și stelele cad câteodată, Și amurgul le prinde de sus, Și nostalgic fior de îndată – O dorință aievea și-a pus. Și căderea de stea arzătoare Ar putea să ajungă-n abis – De dorințe – ce-n

Respiră străzile adânc... respiră, În bezna nopții toate plâng și tac. Inspiră boschetarii și... inspiră, Inteligenți au fost și-acum, ce fac? Îngheață străzile prin frunzi,

Privesc, iubito, ochii tăi Și păsări zboară-n zare; Se nasc speranțe în văpăi Și-ți dau în dar o floare. Ridic, iubito, mâna ta Pe umărul meu rece; Dansez un dans de catifea Spre drumul

Tu ești o floare, Luna-i pistil, stele-s petale... Eu sunt un soare, Ceru-i azil de inimioare. Un curcubeu în inimi răsare Și bem al inimii noastre licoare. Tu ești un vis, Eu te-am visat