ion untaru

În primele zile după trimiterea scrisorii, Dorian evitase pe cât posibil compania gălăgioasă a celorlalți colegi, retrăgându-se în sine și urmărind-o în gând. O zi, două, trei necesare pentru dus,

după ce oamenii nu m-au mai primit în mijlocul lor am pornit să caut cuvintele pe care ei le uitaseră și am strâns o comoară întregă o corabie plină de speranțe ancora în fiecare seară la

Ne-am cucerit o libertate Cu care nu știm ce să facem De azi putem și noi să dăm sfaturi Celor care nu au nevoie de ele Copacii pe care se așezau Acele păsări necunoscute Până seara se

Ceva de lucru pentru pâine La un șomer de bunăvoie Dar azi. Acuma! Fiindcă mâine Nu va mai fi, poate nevoie Ceva de lucru cu dispensă Nici mai târziu, nici pentru după Precum un fel de

a

Fata mare Mergea de zgardă c-un dulău Prin parcul ei să dea o raită Dar n-ar fi ajutat-o nici o haită Când se-ntâlni cu... ceasul rău I-am votat I-am votat precum

Domnul președinte iar debarcă Un dizident din propria echipă Cu-aceeași eleganță și risipă Cu care zvârli pe geamuri o libarcă Mai puțini sunt cei rămași în barcă Tocmai acum când bântuie o

Unde sunt locuințele noastre ieftine? Atâtea blocuri au rămas Din timpul ăluia-mpușcatul Că dacă mai trăia un ceas, Avea un coperiș tot natul Unui veleitar Geaba scrii o

Am citit, mi-a părut rău și m-am oprit. - Îngerii și serafimii cântă numai lui Dumnezeu și nu pot fi angajați ca taraf să ne câte nouă oamenilor sau iubitelor noastre; - Raiul nu este plin de uluci

Îmi amintesc că din copilărie, întodeauna m-am simțit mai bine sâmbăta față de duminică, în ajun decât în ziua de sărbătoare care urmează. Poate datorită ideii preconcepute care îmi spunea că

Da-ți-aș da în cap cu semne Ce le crezi facultative Virgulele să te-ndemne Să dispari din portative Că ți s-a-groșat obrazul Cu o lipsă de măsură Foarfecele și macazul Să-ți servească de

Prezenta poezie nu are nici o legătură cu ce s-a petrecut astăzi 22 decembrie ora 10.30 la Parlamentul ROMÂNIEI. S-a aruncat un om de la etaj Și lumea-n jurul lui s-a strâns ciopor Stârnind și

Sub același așternut Cu aceleași gânduri vechi Îmi trec orele perechi Depănate în acut Câte curse pentru mâine La ce ușă să mai bat Că-s

Elegie pentru regele păpușarilor la căderea cortinei E plină lumea de escroci Și nu mai sunt locuri vacante Nu-l mai citește nimeni pe Dante Pedanteria e pentru boboci Eu nu mai poc, tu nu

Începusem ziua ca de obicei cu mărunțișurile gospodărești și seara când voiam să mă retrag pentru lectură, am primit un mesaj pe mail de la o necunoscută, care glăsuia astfel: „Felicitări domnul

Mi-am târât fotoliul lângă plită Ceva mai greu cu lipsa de putere Și simt cum tensiunea din artere Mi-aduce brusc aminte de artrită Închid ochii, încerc să mă destind Îmi spun că sunt iar

cascadă măcinând întruna și torsul din fragede fire cocorii când prind să înșire în coloane albe runa mirabilă moara de vise, fantastă și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste

Strada aceasta pe care o vezi De fapt, tu nici nu te uiți pe geam Este un meridian Și nu capra cu trei iezi Cum ai putea din naivitate, să crezi Că doar într-o pictură abstractă Capra se

Sfântul Dionisie Exiguul (cel smerit, cel modest, cel mic) s-a născut în Sciția Minor, deci pe pământ românesc, în anul 470. S-a format la școala călugărilor sciți și vestea despre cunoștințele și

nu clachează cine calcă la răspântii papagali e muzeul plin de gali, mutul se ținea de falcă nu de falcă, ci defalcă să salveze colivia că ne pradă hoții via cu căruțele și-o calcă nu de