ion untaru

Mulțumesc Iolanda.
Astăzi 25 septembrie am descoperit commul pentru care îți sunt recunoscător. Despre care sonete este vorba?
Cu dragoste și bucurie pentru oricare altă întâlnire viitoare.

Omul este un roi de galaxii, sau de stele. Surprinzător de bine lucrată scanarea universului interior când omul pășește dintr-o realitate în cealaltă. Cum devine un altul, stând cu ochii la bagheta majurului. Masă amorfă intrată sub ascultarea acelui number one în uniformă care face legea și aplică noua ordine.
Tineri care nu se cunosc, care nu s-au văzut niciodată în viața lor, care nu au nimic de împărțit unii cu ceilalți, sunt învățați cum să ucidă, cum să se ucidă unii pe alții, metodic, fără riscuri dacă se poate, în numele unor principii în care nu mai crede nimeni.
Războiul ca meserie, bine plătită cât te afli în viață, este poate cea mai barbară activitate umană, care îl coboară pe om atât de jos pe scara istoriei, că nimeni nu știe dacă-și va mai putea reveni vreodată. Dacă se va mai putea vreodată re-adapta condiției umane pe care o pretindem orgolios civilizată ca un produs high-tch căruia i se face prea multă reclamă.
Mulțumesc Aur Maria

Ai dreptate Andrei. Materialul mi-a fost inspirat de o reală șuviță de apă pe care am văzut-o curgând timp de vreo două săptămâni în zona metrou Armata Poporului, dimineața când plecam la serviciu și a fost publicat într-o gazetă de care nu știu dacă ai auzit Destine, scoasă de Victor Stan, Petru Marinescu, ulterior adăugându-li-se și Ion Machidon, prin \'90. Tempi pasati. Câți ani aveai atunci?
Mulțumesc pentru ceaiul servit împreuna:

Un ceai rusesc sau unul din Chitai
Adus cu caravane de cămile
In cești de porțelan pe care ni le
Oferă degustarea în serai

Avem lumină, draperia-i trasă
Sunt cu domnul Trocea, musafir
Și două cești, dar pline cu kefir
Și vom ieși în voie pe terasă

Mulțumesdc dragă Dane,
Incă un domeniu în care iată colaborăm și mă bucur. Accept propunerea ta referitor la primul vers:

\"Doamna brună sta în tren la o fereastră\"

dar îți fac o mărturisire de taină: Mă feresc de verbe pentru că ele povestesc iar eu voiam doar să sugerez. Secret care nu mai e de mult un secret. În rest toate observațiile tale sunt pertinente și la obiect.
Hai-ku toate cele bune, mai departe.
Cu drag.

Pot să răspund cu apelativul: Dragă colega?
Mulțumesc pentru obiectivitatea com-ului. Eu sunt un tip de modă veche. Pe mine viața m-a învățat că perfecțiunea este rotundă. Fidias a fost și clasic și modern. De aceea continuă să fie și astăzi actual. Chiar dacă nu sunteți (în întregime) de acord cu mine, aș fi bucuros să ne mai întâlnim și să facem schimb de opinii, chiar contradictorii, pentru că în jurul discuțiilor gravitează adevărul.
Cu toată considerația.

Mulțumesc din inimă. Să știți că am și alte poezii mai slabe ca asta și care poate vă vor dezamăgi. Com-ul Dvs imi ține mai de cald, mai ales acum că vine iarna, decât orice steluța-re.
Vă doresc toate bune.

Tot ce se poate. Cine mai știe acum ce îmi bâzâia mie prin cap acum vreo 13 ani când am scris-o? Poezia se susține singură, atât cât se susține. That\'s all.
Bucuros să ne mai întâlnim.

Aveți dreptate.
Traiul de zi cu zi m-a învățat că viața i-a fost dată omului, ca el să se străduiască să o merite pe cealaltă, adică să trăiască și după ce moare. În această perspectivă, banul nu mai are decât o valoare minoră. Însuși Domnul Iisus a zis: \"Ce-i va folosi unui om dacă ar câștiga toată lumea iar sufletul său și-l va pierde? Sau ce poate să dea un om pentru răscumpărarea sufletului său?\" NIMIC! Și ajungem din nu la Solomon: \"Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!\" În această lume, desigur.
Bucuros să ne mai întâlnim.
Cu prietenie.

Vî datorez un miel: v-am confundat cu dl Mircea Petean.

Am venit, am citit, am înțeles.
Mulțumesc pentru aprecieri. Referitor greșeli prozodie că am rimat \"vrejuri\" cu \"preșuri\", păstrez admonestarea până aflu, în locul meu, dl Petean cu ce ar fi rimat?!
În rest, lucruri cunoscute, adică nimic nou sub soare. Toate lucururile noastre sunt perfectibile. Și ăsta e un mare avantaj.
Bucuros să ne mai întâlnim.

Mă bucur că suntem colegi și la Agonia și la Amurg sentimental. Mie îmi place în mod deosbit stilul Dvs, vă citesc de multa vreme.Vă doresc toate cele bune și mai multe împliniri literare.

Aveți dreptate: fiecare învață (dacă vrea) de la cel care scrie mai bine.Vă doresc toate cele bune și să ne mai întâlnim.

Vă mulțumesc din inimă pentru aprecieri.
Sperăm să ne mai întâlnim.
Cu toată considerația,

- Molia nu are plural?!
- Dincolo, am preferat licența permisă tuturor poeților, impusă de metrică.
Bucuros să ne mai întâlnim.

Dragă dle Rodean, foarte plăcut surprins de nervul caustic și sarcasmul șarjei. Pot să vă propun, fără să vă supărați și să mă provocați la duel, o variantă cum o văd eu?

Au spus DA și-au vrut să fie
Evident, căsătorie
Care-i el și care-i ea?
Vezi... nu știe nimenea.

Cu cea mai mare stimă, ion untaru

Felicitari.
Nu sunteți un incepator și asta se vede de la bun început.Cu cât veți fi mai exigent cu propriile Dvs scrieri, cu atâta va fi mai bine.
Cu timpul vă veți da singur seama de urcuș.
Vă doresc mult succes pe mai departe.