ion untaru

Plecări confuze, mări din sud Artistul orb picta un nud Iubirea ta ispititoare Oprea vapoarele pe mare Oraș cu turnuri de tăcere Căzut din alte emisfere, Cu turle gotice rămase Din evul

adesea nopțile mă mai scol ca un nebun din oră-n oră precum un monstru ce devoră bunătăți stropite cu alcool dar eu am cămara goală amețesc după provizii că visez și-n somn guvizii și un

Duhnește-ncăperea-a mahorcă și spirt Noroiul din suflet se-neacă-n alcool Te dăltui iubito în fumul din birt Și viciul planetei mă prinde domol Ia-mi cârciumare și ultimul pol Azi beau cu

Întorc caietul filă după filă Cu toate câte scriu și-apoi le șterg Nu mă silește nimeni să alerg Dar nici în urmă să le rup de milă Și nu e cum s-ar crede, o idilă Puține lucruri sunt care

Ghinionul de a cânta la singura vioară dezacordată și care compromite întreaga orchestră Gheața timpurie indiferentă la lacrimile lebedei Îndemnul cel rău se aude întotdeauna mai tare De la

Nu știți care trubadur Cântă noaptea la ferestre Că m-am săturat să-ndur Escapadele campestre? O fi vreun vânător de zestre Care-mi face somnul ciur Nu știți care trubadur Cântă noaptea la

Bate cu pumnul în zid și după ce ți se vindecă rănile, bate din nou Zidurile înconjuraseră cetatea și în loc să o protejeze o sufocaseră; Soarele ne privea curios printre pernele de muguri

Statutul meu nu e prea clar Și situația atestă Că toată lumea mă detetstă Fără vreun motiv elementar Mai mult calic decât avar Sătul să jindui o siestă Că toată lumea mă detestă Fără vreun

Cenzurează toți guvernul Cu demisia și strigă Dând în geam cu mămăligă, Până când îi doare sternul Înființează câte-o ligă Cumpără mălai și cernu-l Dând în geam cu mămăligă, Până când îi

Moto: Eu Aneta, tu Atena La ce bun să facem ceartă? Să lăsăm noi Sparta spartă Și pe Paris cu Elena ------- Tanti Frosa știa cazul Că-și făcea veleatu-n târg Pentru care cu mult sârg Își

Am găsit o tolbă cu scrisori Înăuntru erau doar citații Că suntem vânduți la licitații Și ne-agață-n pomi de niște sfori Dar nu-ți face griji că nu ne-ascultă Nimeni ca să ia câte-o

Pandele s-a supărat că i s-a micșorat pensia și s-a gândit să protesteze. Să protesteze energic. Aș cum n-a făcut-o el niciodată în viața lui. Se apucă și trimite o scrisoare concepută în termeni

am păstrat luna atârnată în pin, și, luând-o de acolo, am privit-o tot timpul Hokushi * rage privindu-mă apoi mă provoacă: acum e rândul tău! * în zori cocoșii răscolesc

În golful meu vin goelete Cu fructe și coloniale Cu băuturi pentru banchete În ambalaje liliale Hamali în straie de sudoare Din josul calei vin cu lăzi În bronzul lor e-atâta soare De parcă

la miezul nopții ieșea din apele lacului un tânăr cu fața de ceară și pornea cântând din fluier spre inima pădurii; primele raze ale dimineții găseau apele translucide adânc încercănate

Sic transit gloria mundi ----------- Mitrea Cocor, zboară cocorii Hai să-i lăudăm cât se mai poartă Că dacă o cârmesc spre marea moartă O să fie vai de noi, datórii! Datoríí au cunoscut și

Trăim mai abitir seisme Decât în vremile primare Se umple lumea de neologisme Și limba romilor, dispare S-a resemnat Veneția din veac Și sfinxul moare cu-ncetinitorul Curg relele ca dintr-un

Un foc adânc din ambrazuri ne arde Zenitul cade peste începuturi Războinicii se-ntorc aduși pe scuturi Þâșnesc în jerbe, sute de petarde Noroiul aruncat peste stindarde Cu sânge care nu

Pe cât e de mare, mai mică Face-se lumea aceasta de tablă Dar ție nu-ți pasă, adică Cercul rămâne o linie oablă Închide fereastra, strada nebună Aleargă ca leul în cușcă Degeaba ca struțul

O ceașcă de cafea. Vreau s-o degust La adăpost de intrigi pe terasă Că începând de astăzi nu-mi mai pasă Oricât s-ar face drumul mai îngust M-am născut c-un optimism robust Dar orice stângăcie

Statutul meu nu e prea clar Și situația atestă Că toată lumea mă detestă Fără vreun motiv elementar Mai mult calic decât avar Sătul să jindui o siestă, Că toată lumea mă detestă Fără vreun