Ion Spânu

ei, aici nu mai este la fel ca la pasărea-care-nu-e!! Te-au furat cuvintele și ai scăpat ideea de sub control. Dacă ai elibera textul de balast, poate că ar putea să se vadă ceva.

\"Tăcerea mea aude pe nenăscuții cîini,/ pe nenăscuții oameni cum îi latră\", scria Nichita. Asta cred că ar fi pasărea-care-nu-e, o excelentă spunere a nenăscutului care trebuie să vină. Pus sub semnul tragediei încă înainte de venirea pe lume, se obține un efect echivalent unei ample metafore. Stilul acesta eliptic - care cred că va fi specific poeziei de mîine - limpezește mesajul textului, făcîndu-l mult mai pătrunzător. Te voi citi cu interes!