șuieră trenul

pe viaductul de la Schlucht ca un nechezat de cal buimăcit de lungul drum în tandem cu veacul

de la fereastra vagonului privesc fagii cum vântură șerpi și frunze păsări golașe se prăbușesc în albia râului ca într-un ritual de adus ofrandă zeului ploii

tunelul ne înghite cum șarpele mare pe cel mic timpul încremenit în refugiu stinge șuieratul ca pe un cărbune uitat de foale

privesc în jur și nu văd ziua a dispărut ca mireasa furată pe care mirele nu are bani să o răscumpere