Poezie
Nostalgică
1 min lectură·
Mediu
Vântul desfrunzește
cu migală mărul,
rămâne pe ram fructul
lângă luna plină
legănată în plasa de paing.
Îmi aduc aminte de vacanțele petrecute
în hamacul din livada bunicului
unde citeam Pe Aripile Vântului.
Cu privirea îngăduitoare
la gâlceava păsărilor
ai caligrafiat pe albastru de ger:
Suntem unul mai viu decât celălalt,
ne mulăm ușor pe chipul anotimpului
cum zborul
pe aripa puiului de rândunică
dinaintea primului voiaj.
002270
0