La așa politicieni, așa ziariști

Emil Boc a fost invitat să vorbească în cadrul emisiunii \"Sinteza zilei\", de la Antena 3, consacrată alegerilor europarlamentare. La capătul intervenției, premierul este surprins de camera rămasă încă pornită, exclamând \"Derbedeul dracului!\", la adresa unui ziarist, cu care a avut anterior un schimb acid de…replici. Și cum mai sări de fund în sus întreaga breaslă a ziariștilor, întru apărarea respectivului, și ce zid se făcu în jurul lui și cum mai ieșiră la iveală principiile, și ce brusc se redescoperi solidaritatea de breaslă și ce deștepți se crezură unii, dar mult, muuult mai deștepți decât cel care i-a tras perdaful – fie el și mitocănesc!! N-o fi asta cea mai bună abordare - “derbedeul dracului” - dar cineva trebuia să i-o spună “respectivului” . Ziariștii onești nu ar trebui să se dea loviți atât de tare în aripă. Dacă lucrătorii din presă, nu vor reuși să se delimiteze de confrații care au un mod ciudat de a face jurnalism, lumea îi va judeca pe toți la grămadă și îi va înjura mai departe. Poate că unii oameni sunt convinși că “… ziariștii sunt cei care au dreptul să îi întrebe pe interlocutorii orice, oricând, oriunde”. Înțeleg că este o senzație plăcută să ne considerăm aparținătorii unei caste, oarecum superioare, însă trebuie să vă dezamăgesc: această premisă (a unora) este falsă! Pentru că nici măcar ziariștii (sau jurnaliștii, să-i evocăm și pe cei adevărați) nu au acest drept, în nici un caz nu în această formă sugerată de unii! Ziariștii au dreptul să întrebe multe, de cele mai multe ori, în cele mai diversificate locuri… Sesizați diferența? Este exact precum diferența dintre un număr dat și infinitul: o infinitate! Limitele nu sunt universale, ele depind de țară, de epocă ș.a.m.d., însă asumarea măcar a existenței acestor limite poate oferi o oarecare umilință - de care poate mulți ar avea nevoie în momentele când se considera mesianici și eroici - doar pentru ca l-au făcut din nou prostanac pe Geoană! (un exemplu ales aiurea). Politicienii reprezintă cetățenii care i-au votat. Nu l-am votat pe Boc, dar spun că bine i-a zis “respectivului”, deoarece așa zic și eu în fața TV-ului. Respectivul nu mă aude și continuă să își dea mitocănește cu părerea. Există ziariști care sunt oameni cu un caracter urât și care se cred deștepții pământului, și acest lucru ar trebui spus și nu ascuns. Care e problema? Presa, ca orice putere, comite abuzuri și aceste abuzuri trebuie sancționate. Deoarece e foarte greșit să crezi că un ziarist poate întreba orice și oricum. Un ziarist care e nesimțit trebuie tratat ca un nesimțit și, dacă nu dă dovadă de responsabilitate și bun simț, atunci să suporte consecințele. Mulți își ascund nesimțirea și lipsa de caracter și cunoștințe sub calitatea de ziarist. Faptul că ești ziarist nu te scuză pentru deficiențele pe care le ai. După ce i-am citit unele articole (în special cele de pe blog) am impresia că “respectivul” se crede nu “reprezentantul Lui Dumnezeu” pe pământ, ci însuși Dumnezeu! Câtă aroganță și infatuare! Fără minte și bun simț, crede că totul îi este permis. Adică, orice “angajat la stat”, mai ales cei cu funcții înalte, devin un fel de iobagi pe moșia oricărui “ciutac”. Orice umil slujbaș la moguli, devine zmeul zmeilor fată de reprezentanții autorității. Nu sunt – nici pe departe – din tabăra puterii, dimpotrivă, dar asta nu mă împiedică să gândesc cât mai corect posibil. Și dacă m-aș considera ziarist n-aș uita că sunt doar un „prestator” de servicii, fără un contract ferm cu cel care cumpără ziarul, sau cu cel care își strică ochii privind la emisiunile mele “geniale”. Nu aș uita că telespectatorul și cumpărătorul ziarului mă judecă în fiecare zi, că ei hotărăsc dacă merit să-mi mai iau salariul. Nu aș uita că restul oamenilor există, nu doar pentru a-mi citi “operele”. Oameni care să nu cumpere ziare există, dar ziare fără cumpărători, mai rar. Nici televiziuni fără telespectatori ! E plină țara asta de „unii” care își imaginează că sunt isteți. În fond sunt niște gargaragii după cum bate vântul sau interesul. Mi se pare penibil să cazi în grandomanie doar pentru că nu ți-a zis cineva, de la obraz, “bă, ești un rahat de om”. Iar solidaritatea asta, plină de vinovăție, între jurnaliști, “măi, nu putem să-l lăsăm pe ăla singur, că toți suntem jurnaliști”, nu face altceva decât să producă un deserviciu breslei Una e să fii jurnalist inteligent și incisiv, și cu totul altceva să fii un porc grandoman - părerea mea de spectator. Un ziarist deștept și foarte acid a fost și Tudor Arghezi, dar nici o dată nu a făcut paradă de deșteptăciune. El se considera fiu de țăran și însăși reședința sa din București “Mărțișorul”, a fost construită în stil țărănesc, cu livadă și grădină. Pe de altă parte, un politician nu trebuie să se supere de întrebările incomode ale unui ziarist, dar și ziaristul trebuie să formuleze întrebările cu bun simț. După câte știu eu, prin alte părți de lume, așa se procedează. Cât despre deșteptăciune, oameni se nasc deștepți sau proști. Educația cizelează deșteptăciunea și învelește prostia. Dacă nu ști să pui întrebări serioase, grele, la modul politicos și te tragi de șireturi cu oamenii pe care trebuie să-i respecți - indiferent ce calitate au ei - părerea mea de spectator și cititor este să nu te dai ziarist-jurnalist. Te înjură lumea și te faci de cacao… Până la urmă, profesia de ziarist se va distruge prin defilarea a tot felul de nechemați, nefiind în stare să ajungă nici măcar la nivelul pensionarilor care discută politica prin parcuri. La așa politicieni, așa ziariști…Merge și invers? Precizare: Am retras varianta inițială și am refăcut textul. Se pare că am rănit în amorul propriu persoane ce stăpânesc și cunosc în profunzime fenomenul media din România. Îmi recunosc greșeala.