Poezie
Gheara
“nimic nu este întâmplător”
1 min lectură·
Mediu
În fiecare noapte îmi bate în fereastră
ceilalți se ascund în liniștea somnului
numai eu invit gheara în casă.
Tăcută mi se așează pe piept,
înțeleg că are nevoie să fie iubită,
poate de aceea m-apasă arzător
când îi vorbesc despre artă.
Are un fel de zâmbet osos,
pare a fi mulțumită,
așternutul se face sângeriu
și nu știu dacă ea sângerează,
dacă eu mai sunt încă viu.
În fiecare noapte îmi bate în fereastră - parșiva,
ceilalți se ascund – șopârle prin jnepeni,
când gheara, brutal,
deschide în mine o poartă
002058
0