Poezie
am murit
1 min lectură·
Mediu
si-am murit se pare prea tarziu
sa mai pot sa inviez din nou
zace-n mine-o mare de pustiu
si-mi miroase carnea a tablou
si-am murit ucis de primaveri
cu un ascutit briceag de flori
din pleoape-mi sangerau taceri
iar din umar imi curgeau ninsori
astazi trupul meu e un mormant
te-am iubit si te-as mai fi iubit
tu sa nu ma cauti pe pamant
c-am murit iubito am murit
034.139
0
Eu venisem doar la despărțirea
Mâinii tale albe-ivorii
Somnul meu îți poartă amintirea nemurirea
Este minunată imaginea versului \"si-mi miroase carnea a tablou\". Atât de vie, palpită a viață, în ciuda afirmației de moarte. O spui fără regret, o certitudine ireversibilă, așteptată chiar, ca și când constați un deces ce nu-ți aparține, un altul în fiecare zi. Mi-a plăcut nespus.
Cu respect, Oana Solike