Poezie
Reqviem
1 min lectură·
Mediu
În ziua aceea marea s-a umplut de spume
Valuri uriase s-au lovit de stînci
Un gong adînc, gigant, a bătut pe lume
Era ceva final neasteptat de prunci
Era o despărtire, unii vorbeau de moarte
Pămintul însuși s-a ridicat mâniat
Așa precum vulcanii si luturi de departe
S-au revărsat pe lume, pe mine și pe sat
Să ne-mbrăcăm în doliu a zis poetu-odată
Și de atunci în doliu ne îmbrăcăm mereu
E doliul ce ca ramă îmbracă viața toată
Ori fir de iarbă sîntem ori neînvinsul leu
Ce facem noi, ce-i de făcut, cui folosesc aceste rugi
Și preoții se roagă și clopotele bat
Simțim gustul amar, neputincios de slugi
În fața acestui demon fără de trup și cap
Plouă pe pămînt și grindina s-așterne
Să plîngem încă se pare mai putem
Final, sfirșit, pe drumu-acesta cerne
Biletu-i numai dus și-n el un reqviem
Am mai pierdut un pion zise jucătorul
Și pion cu pion nu ies la socoteală
Iar Regele înfrigurat, off, el e următorul
El știe ce-l asteaptă….și camera... e goală…
I.N.
00933
0