Ion Mosteoru

mi se bombează mi se bombează retina mi se bombează bobul de sare iodul din epifiza zilelor nesărate tresare vorbește cu creierul- meu-transparența dispare sunt un plural magazine cu fața

iată acum descrierea unui truc ingenios și de mare efect se împrumută din aristotel o foiță de om se mototolește făcându-se din EL o bilă mică s-așează Încet pe un evantai mișcând cocoloșul

o,karina..de ce îți pui în pridvor ismenele la uscat? pe o inflamabilă sfoară grosimea lor este alifia adunării din sat majestăților noastre cei la nouășpe ani nu ne mai trebuia un

pe gelatina mamei pe paluxul tatii mirarea în geană în mână în gură în jur parfum de sarmale iar în mine o foameeeee... partea mea feminină râdea de micul nostru dejun și de mica noastră

un ochi îmi era plecat aplecat o ureche asculta glasul altei biserici era toamnă și mă vedeam în balconul celuilat ochi pată de om rumegând secundele platon,troțki,dante luați și voi,bre,o

bună zidari bună răspund zidarii orbi zidarii construiți? Întreabă zidarii costruim răspund zidarii orbi zidarii nu vedeți? nu vedeți? că o umbră Înceată

avem numele iscoadelor și aceasta în fond este retorica primăverii din care ieșim domnilor, vom intra în palat ca într-un fel de cal de lemn pus la îngrășat avem liste puse la

mi-a crescut iarba în barbă de atâta îndestulare verde și mare în goană după eroi tăceau chiar și licuricii la noi

unde-i castelul de la cheile acestea unde-i clinchetul a cărui poartă-mi deschide orizonturi de lemn prin care pătrund cu-o piramidă lipsă în brațe și-un grup fericit de-a mă ajunge din

Cine m-a hotărât să mă iau cu mine de gât? ribentrop gările sale părinții tequila vămile? sau sălile de de retrager-n sine de retragere în alte hotare..? vreau să beau cocteil

doar ochelarii cu privirea spre azilul din spatele spitalului de copii având rama pătrunsă de gânduri căzute luni noaptea pe când sosise mașina de lapte și pâine să descarce în podul și

de unde atâta vânt prielnic în spinarea unui atât de singur pachebot lumii i-o fi dat quasimodo cărămida la spart? sunt start din cauza mea ies încă aburi din sat din cauza mea ies aburi din

tată, ce făceai?-l-am întrebat când s-a uitat nimic fumam aerul celălat semn că tata nu lucrează la ziar el este discipol el n-a fost \"așadar\" cu timpul i s-a tras la

am o față de ascet încălțată-n boconci ochii mei-vulturi reparați în aer creanga mâinilor unghiulară cimento-fag ploaia tot mai stufoasă și totul în jur tot mai statuie