Poezie
Oameni
1 min lectură·
Mediu
Oameni
Eu știu că Oamenii
Mă pândesc
Ca pe un Răsărit
După ce Soarele
Le încălzește Inima
Au speranța Oarbă
Că noaptea, Niciodată
Nu va mai reveni...
Câteodată
Mă trezesc în Noapte
Iar la căpătâiul meu
Îmi prind Prietenii
Furând....
Le spun că Visele Mele
Nu pot fi Vândute
Ne putem Bucura de Ele
Împreună !
012986
0

si sub vise de suflet
sa astern curcubeul
sa ma /ntind pe spate cu un fir de stea in gura
si sa aleg bucuria din visele tale
cum alegea Dumnezeu crucea pentru fiecare dintre noi...
e adevarat ca oamenii te pandesc
dar nu uita ca tu ai chiar un soare in piept
soare ce nu depinde de ei
iar de/ti fura vise
nu crede
au de indata amprenta si mirosul lor
si toti lupii albastri stiu ca /s visele tale
si asculta
...auzi cum vin? caii din pur sangele tau vin
sa te poarte spre tine insuti
cand crezi - ilogic- ca ti/e mai greu...
daca te faci fericit
si eu ti/s prietena
si/ti ofer un fir de stea sa/l gusti
e crud, e un alt nivel de constientizare
e dulce...