Lupii la mare

1 min lectură·25 mai 2006

Mediu

Se umple marea iubito de o lumină acidă

Mă simt o scoică vie de digul greu strivită

M-aș răsuci delfin și aș muri zburând

Nebun și-ndrăgostit de spațiul lung rotund

Sunt lupii iar la pândă și stau întinși la ușă

Îi simți spurcați și răi și subțiați la gușă

Cum naiba au venit ce tainică migrare

I-a fugărit din munți spre răvășita mare

Nu mă lăsa iubito mă ține strâns de cap

Ajută-mă frumoaso de lupii răi să scap

E iarnă grea pe mare și degeră stapilopozii

Iar lupii îmi dau târcoale rotindu-și vârful cozii

Tu arzi la pieptul meu lumină fă pe mare

Bucata mea de dor fărâma mea de soare

E pregătită barca și vâslele ne așteaptă

Ușor ușor iubito să nu se audă o șoaptă.

026.642

Ion Iancu Vale. “Lupii la mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-iancu-vale/poezie/184645/lupii-la-mare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

scoaică??

Ia fugărit??

rog corecturi.

Ela

Greseala de tastare. Scuze. S-a corectat si voi fi mai atent. Multumesc.