Poezii

Eu trebuia să pier demult Pe când aveam mai putini ani Iar viața-mi plină de tumult N-o prețuiam nici cât doi bani. Când încă nu știam ce știu Și peste tot eram prea viu Și mai puteam frumos

IVIon Iancu Vale

0

0

și m-ai rănit plimbându-mi un vis lângă ureche când conduceam regal o herghelie-n streche și m-ai înlănțuit cu un lasou subțire un bici aveai în gând și pinteni în privire te prefăceai

IVIon Iancu Vale

0

1

mai matinal decât dimineața i-am spus e timpul pregătește-te duminică a zborurilor mele ea m-a rugat să o ajut îmbrăcat atunci i-am pus cercei licăritori în urechile-i de smalț parfumat să îi

IVIon Iancu Vale

0

0

cu dinții rupți în pâinea uscată a adevărului a mai îmbătrânit cu o durere poetul el nu-și mai mână corabia pe soare nici marea n-o mai trece cu piciorul nici măcar metale rare nu mai

IVIon Iancu Vale

0

0

ea se face sabie când mă întâlnește ca să fie dreaptă întru totul tăiș îi sunt cuvintele și gesturile și privirile pe care le descoperă în fiecare clipă a revederii decapitându-mă cu o

IVIon Iancu Vale

0

0

Să nu te poți opri la marginea nopții și să te împleticești, prin iarba ei groasă fugărit cu pasărea cu cap de broască să ți se pară cerul refugiat dincolo de puterea sfântă a ochiului să-ți

IVIon Iancu Vale

0

0

De o bucată de timp nu mai are loc în propria-i casă îl sufocă senzația lipsei de spațiu simte mai întâi cum îl busculează cuvintele îl împing spre pereți îl ridică spre plafon, îl lipesc de

IVIon Iancu Vale

0

0

Taci, numai așa ne vom auzi cu adevărat și numai așa vom rosti credibile jurăminte lasă ușa și geamurile deschise închide aparatul de radio și roagă-te să nu tune roagă-te să nu spargă vreun

IVIon Iancu Vale

0

0

lacrimează un înger sechestrat sub o stâncă si osteniți, drumeții îngenunchează în fața lui frângând grumazul lung al setei

IVIon Iancu Vale

0

0

Uită-te pe trupul tău cât a devenit de frumos ți l-am spălat cu gura nu lăsa nici cea mai curată mână să ți-l atingă căci voi muri otrăvit chiar dacă numai în vis ți-l voi mai săruta

IVIon Iancu Vale

0

0

vă rog, chiar dacă mai fac uneori acrobație pe o sârmă de covrigi, iertați-mă chiar dacă mă aflu adesea o apă prea subțire într-un vad fără maluri iertați-mă iertați-mă pentru că eu nu

IVIon Iancu Vale

0

0

mai matinal decât dimineața i-am spus e timpul pregătește-te duminică a zborurilor mele ea m-a rugat să o ajut la îmbrăcat atunci i-am pus cercei licăritori în urechile-i de smalț parfumat să

IVIon Iancu Vale

0

0

eram erai și te iubeam și mă iubeai erai eram eram erai ca două frunze pe un ram ca două poze sub un geam eram erai erai eram și alergam și

IVIon Iancu Vale

0

1

În pruncie marea lui atracție Ca a oricărui copil, de altfel A fost sânul lăptos al mamei sale În tinerețe l-au încântat Până la extaz Sânii tari și frumoși ai iubitei Mai târziu s-a

IVIon Iancu Vale

0

0

chiar dacă afară plouă și nu are umbrelă o să-și ia o pălărie veche cizmele de cauciuc și astăzi o să iasă în oraș pentru că e singurul locatar de pe scară și căruia culmea nu-i merge

IVIon Iancu Vale

0

1

Se umple marea iubito de o lumină acidă Mă simt o scoică vie de digul greu strivită M-aș răsuci delfin și aș muri zburând Nebun și-ndrăgostit de spațiul lung rotund Sunt lupii iar la pândă și

IVIon Iancu Vale

0

2