Cocoșul și găina metafizică

Demult, demult, cam pe vremea când alergau câinii cu covrigi în coadă, trăia un cocoș care se credea tare isteț. El se născuse președinte pentru că pe vremea aceea găinile erau mai mult moțate decât aviare. I se părea că, dintr-un motiv anume, găinile erau sensibile la schimbările survenite în timpul primului său mandat iar acum elabora un plan mai bun de guvernare. Tot pe vremea aceea, trăia și găina metafizică care cita din sfintele scripturi în limba celor care nu cotcodăcesc. Într-o zi, bizară și neobrăzată, găina prevestește că ciclul moțatei se va sfârși și va începe era aviară. moțatele toate-n mizerie și jale cetatea lor învinsă de sânge și de foc vor scăpa doar șapte din cele mai nasoale și-un rege prea bătrân și mult prea dobitoc cuvântul lui cuprinde-va tot neamul în scula lui pe rând s-or infecta pirații din vecini vor invada ardealul cumplita ciumă se va instaura Președintele simți atunci cum i se face pielea de găină iar gușa i se încordă nefiresc. Ceea ce îl durea, mai ales, era imaginea dezgustătoare în care se vedea săpând morminte comune iar încălțarile lui luxoase se vor umple inevitabil cu găinaț si cenușă. Norocul lui că se aflau exact în anul cocoșului care era un an extrem de important și norocos iar dorința lui cea mai mare era să rămâna în istorie drept unul dintre cei mai merituoși președinti. Așa că, trecând peste amenințarea aviarei și băgându-și pula în supliciul moțatelor care își numărau zilele, își începu cariera literară și se autodeclară poet, prozator și eseist. Începu să scrie despre moartea care habar n-avea că se născuse cu mâinile pe piept. Îi viola măruntaiele cu scula lui infectată cu hiv și își mânca copiii care ar fi murit oricum în speranța că vor hrăni pământul. Găina metafizică nu șovăi. Pe dată prevesti viitorul pe un ton când batjocoritor, când glumeț, iar președintele se simți luat peste picior și era tot mai hotărât să îndrepte lucrurile în favoarea lui. Supărat că moțata își tot băga ciocul în sistemul de guvernare, își înfoaie aripile roșcovane în fața găinilor care, atinse de boală cotcodăceau cu batiste albe pe cap. Tot atunci, din mijlocul mulțimii, o puicuță din cele mai bune, scoase un urlet înfiorător care tulbură orătaniile amețite de putoarea cadaverică ce plutea în țara cocoșului. fii înțelept, nicicând un trădător veni-va moartea fără îndoială însă mai bine pier găinile și mor în pula ta decat de aviară După câteva minute de gândire profundă, cocoșul începu să cânte făcând să sune pintenii de bucurie ca și cum ar fi găsit cine știe ce comoară. - Ce ați găsit, înălțimea ta?, întreabă aceeași puicuță, nedumerită de reacția de fericire a cocoșului. - Răspunsul la toate întrebările spuse și nespuse, zise stăpânul aututputernic. Apoi, în speranța că nu-l va lua și pe el dracu, se năpăstui asupra puicuței violându-i toate drepturile prin act sexual anal considerat, de prostime, umilința supremă pentru iertarea păcatelor. Încet, încet, toate moțatele, de bunăvoie și nesilite de nimeni, se convertiseră la noua religie și rând pe rând trecuseră în lumea spirituală. Rămășițele lor pământești se aflau la mare cinste în groapa comună peste care se căca președintele dimineața când saluta soarele. Doar șapte moțate au fost refuzate de președinte pe motiv că erau foarte urâte. Ele au fost izgonite din țara cocoșului și s-au pierdut în țările vecine în timp ce în colțul lui de lume, cocoșul murea de inaniție. am scris asta cu o ghiară de găină aviară de pe pinten de cocoș să vă fac mai curioși