Ion Diviza

Te invit, nea Genunene,
Și pe plaiuri moldovene,
Dară setea ți-o mai zvântă
Căci la noi așa se cântă:

Noi sîntem români,
Noi sîntem români,
Noi sîntem aici pe BECI stăpâni!

Spune undeva Camus ca iubim oamenii nu pentru ceea ce au facut ei pentru noi, ci pentru ceea ce am facut noi pentru dansii. Acum stiu cat de mult ne iubesti, Mihaela! Sa stii ca dragostea noastra e reciproca. Felicitari si toate cele frumoase in viata ta!

posezi

... De dragul adevărului, trebuie să recunoaștem totuși, Anda, că suntem prea toleranți cu stângăciile confraților noștri de epigramă. La \"special epigramă\" apar catrene șchioape care compromit genul. Nu fiecare și nu oricând poate prinde o poantă bună, dar cel puțin să-și lucreze catrenul sub aspect prozodic. Altminteri își taie creanga de sub el (epigramistul). Să ne sancționăm reciproc. Chiar și cu riscul de a-l supăra pe cineva. Supărarea trece repede, dacă într-adevăr pozezi simțul umorului. Iar dacă nu-l ai - atunci ce cauți în epigramă ?!

... picură lacrimi de sticlă

Nene Ionică
Lasă-mă-n durere,
Orice păsărică
Pe limba ei piere.
(Florin Rotaru)

Florinică vere,
Orice cântătoare
Pe limba ei piere
...Dar și pe picioare.

Îndrăgostit Narcis
De sine, nu de-amante,
Oricum, s-a sinucis
De dragul unei poante.

Îndrăgostit Narcis
De sine, nu de-amante,
Oricum, s-a sinucis
De dragul unei poante.

Eu titlul ți-aș traduce
Pentru a ta științã
Nu pot vorbi \"de dulce\"
Cu bunã cuviințã! (Anda Andrieș)


\"De dulce\" vrând să muști,
Nu te gândi la mine,
Că mai deplin îl guști
Cică, în limbi străine.

Mă iei deja cu medicina,
Cu limbile te-am lămurit
În sânge mi-a pătruns lumina;
Mă mir că încă n-am murit.

În epigramă faci parale -
Îți merge deci, nimic de zis:
Fugiși din pagina \"matale\"
Și dai aici de alt Narcis.

P.S. (pentru Lucian Parfene, fără umor). De ce nu-mi plac Narcișii?... Sunt niște \"flori\" inconștiente. În afară de frumusețea lor nu mai văd nimic. La vârsta \"întâia\" (asta se referă mai ales la nivelul de conștientizare a Lumii și a locului lor în structura ei), ei au totul înainte (așa le pare lor). Tot ce creează ei este foarte valoros și important - ei nu pot/nu vor să înțeleagă că gem bibliotecile și explodează Internetul de atâtea poezii - nu mai puțin valoroase ca ale lor, ba dimpotrivă. Poezii necitite uneori nici de cel care le-a scris (asta se poate deduce din mulțimea de greșeli, de typo).
Pe poezie.ro se scriu foarte multe catrene și epigrame proaste. Dar nu mai puține decât poezii lirice. Cel puțin epigramele nu se scriu cu pretenția de a fi mare literatură. Se scriu de plăcere, dintr-o frumoasă dorință și a comunica, de a produce bucurie, plăcere celor care te citesc. Site-ul nostru este unul interactiv, nu?
La o adică, nu e mai facil să spui frumos o poantă, o vorbă de duh decât să însăilezi un joc de cuvinte cu care să uimești întreaga suflare din Univers.
Epigrama nu este \"jucăria\" doar celor de vârsta a treia, după cum nu este doar a bărbaților. Ca să nu mai fac și precizarea că nu am prea văzut pe site persoane de vârsta a treia. Eu nu sunt doamnă, dar totuși vreau să spun că mai am un pic până la vârsta ceea. :)
Dacă Narcis mai poate face cu ochiul și altora, încă nu-i totul pierdut. Dacă ar face-o doar în fața oglinzii, am putea să-i punem de pe acum... trei cruciulițe.

P.P.S. Însăilările de mai sus se vor un pamflet. Asemănarea cu vreo persoană concretă este absolut întâmplătoare și poate fi anulată prin spargerea oglinzii.

Că bine zici, dragă Florin,
Pe mine tot m-atinge,
Încalecă deci pe asin
Și-n sara asta,-nvinge!

Florine, tonul ai schimbat
Și cin\' să te priceapă:
Tu pân-acuma ne\'ncetat
Vorbeai doar despre iapă!

Îți plac gimnastele la bară
Și ai deja abonament,
Dar eu mă tem că-n astă seară
Vei da, Florine, faliment.

Se-aude-n pat un glas discret
Dar foarte-foarte supărat:
Românul s-a născut poet?
Mai bine se năștea bărbat!

Pegasul său în frunte lat
Cu un măgar s-a acuplat
Și-acum privește cu mândrie
La cei ce pasc pe Agonie.

draga mea jur pe icoană
ca să știe tot ținutul
că sparg orice damigeană...
(după ce-i beau conținutul)

(dumitru cioaca-genuneanu)

Las\'că știm noi, genuneanu,
Cum îi face soaței zapul:
Ea îi sparge damigeana,
Iar el dânsei-i sparge capul.

Florine, complimentul tău
Îmi picură steluțe-n sânge,
Doar Anda-i supărată rău
Privește-o... iaca-iaca plânge.

Eu nu cunosc engleză nici
Americană, nici arabă...
Din titlul despre care zici
N-am înțeles măcar o boabă.

Dragă Anda, să am pardon, într-adevăr, am impresia că am fost ințeles greșit. Când am citit acel reproș (care nu-mi era adresat însă, oricum, se încadra în duelul inițiat), tocmai revenisem din pagina la care fac trimitere. Mi s-a părut că acel text ilustrează de minune proverbul \"Mai răruț - mai drăguț!\", potrivit ca replică la catrenul tău. N-am acordat atenție detaliilor - contează ideea. Ideea care consună și cu cea a poeziei: dacă doi îndrăgostiți se satură repede unul de altul și numaidecât intervine despărțirea, mai mult sau mai puțin furtunoasă, ce se întâmplă cu Narcis, blestemat să fie veșnic îndrăgostit numai de sine?
Și, în sfărșit, dragă Anda, epigramistul nu se supără niciodată. :) Asta ar însemna că și-a pierdut umorul. Și ce se face Narcis fără umorul care-i ajută să-și depășească condiția sa disperată! :)
Sper că de data asta m-ai înțeles corect. Deci te aștept ori de căte ori vei avea plăcerea să mă vizitezi.

Ideea ta îi pică bine
Narcisului din astă zonă:
Decât îndrăgostit de sine,
Mai bine să iubească-o clonă.