Ion Diviza

Seduși de dulcea Belladonă,
Visau, prinzînd curaj timizii.
Să fie sigur că nu-i clonă,
\"O-ncearcă\" pictorul...Da Vizi.
(Tudor Negoescu)

Puterea încă nu-și dividi
Să nu comită iar vreo gafă,
O-ncearcă pictorul Da Vid(i)
De nu cumva e Goliaf(ă).

Că rapid te calicesc,
De nu ești calic, deja!
(Atropa Belladona)

Până m-oi dezmetici,
Îți șoptesc (în paranteză)
Unde știi tu calici
N-ai s-ajungi, că e...proteză.

Creionată-n \"Agonie\",
O stare numită... criza,
Pentu cine n-o să știe,
Da Vinci s-ar vrea Di Viza!
(Dumitriu Florin Constantin)

Maradona și Da Vinci -
Mulți își află-aice viza,
Dar rezistă în provinci\'
Numai unul: I.Diviza!

Doar ca tu, ca Maradona,
La picioare tragi, se stie!
(Atropa Belladona)

Ba, tu știi, un Maradona
Chiar pe min\' m-a calicit,
Că la Iași n-am mai venit;
De-ai fi fost tu, Belladona!...

Chiar asa de o fi fost,
O gasesc putin banala,
Zambetul...e fara rost,
Ca nu-i cea...originala!
(Valeriu Cercel)

Mona Lisa-Belladona
Se arată pe-Agonie
C-un surâs a la Madona
...Parcă lumea nu o știe!

Nu stiu care o fi miza
De ma perie talharul,
Dar e sigur ca Diviza
Vizitase intai...barul!
(Atropa Belladona)

N-are nici o vină barul
Că-l vedem picat din lună
Mult mai mare i-i amarul:
A gustat o mătrăgună!

Picură argint pe foaie,
Poezia veche-nouă;
Tu te mai visezi o ploaie,
Eu - doar picături de rouă.

P.S. Am și eu niște picături pe Agonia, asta era...

Nu-s nici cast ca o Madonă
Și nici nu fac pe grozavul;
Chiar să fiu și eu o clonă,
Zău nu mi-aș schimba năravul.

Remarcabil întregul poem, dar în deosebi finalul.

\"durerea uitării arde
dinspre iernile fără soț\"
- aici apare o ambiguitate, însă deja vorbește în mine epigramistul. :)

Nu arunc, Radmila, vina
Pe o clonă niciodată;
Clona, n-o fi ea divină,
Însă nu-i nici vinovată.

Da, repet și eu după alți comentatori, bestial!
Ãsta nu e popă, e artist! - pentru că așa ni l-a zugrăvit Lory. (Nu e o copie fidelă a personajului real, cel din satul bunicii autoarei, fiți siguri.) Dar și sătenii - artiști! Am citit toate cele trei părți - Popa Ciocan III e cea mai tare. O narațiune plină de vervă, umor spumos, ironie, sarcasm; limbaj potrivit (prea multe localisme, argouri nu cred că i-ar conferi prozei un plus de valoare). Felicitări, Lory.

P.S. Mai sunt câteva greșeli de dactilo, repetări nedorite de cuvinte, de ex.:
\"- Cine răspunde de mort? întrebă el
- Eu, răspunse Victor, fratele mortului.\"
ce pot fi corectate.

Frumos haiku-ul tău, Horia.
Încerc și eu - ceva mai nepământesc. :)

pe un ciob de stea
raza gandului rece
tu, infinitul

Mona Lisa-i tot o clonă,
Dar nu are nici o vină:
Și-a schimbat Da Vinci look-ul
Pe-Agonia sa latină.

Biberonul a fost steril
Cât a supt cu el etil,
Dar Mioara de la șapte
Iar l-a infectat cu lapte.

Păcat, mi s-au dat toate planurile peste cap și nu voi putea veni. Ce-mi mai rămâne de zis decât că voi fi alături de voi (doar) cu sufletul. :)
Într-un ceas bun, Alina!

Poate că învinețește
Câteodată, dar vezi bine,
Pe mine mă înverzește...
Cred că te-am mâncat pe tine!

De te dai la umoriști,
Mărioară, cum ești bună,
Să îi mângâi și să-i piști
Musai cu o mătrăgună!

Felicitări, Marie, pentru rezultatul strălucit al enormei tale munci dezinteresate. Felicitări lui Florin - încă și încă o dată.

Ai tatuat prenumele iubitei
În locul unde Genuneanu crede.
Dar n-a cedat Maria ta ispitei...
Iar astăzi doar o buchie se mai vede!

Ieri, barfeau niste baieti
Cum ca tu, acrit de viata,
Tot mancand numai bureti,
Te-ai cam inverzit la fata!
(Atropa Belladona)

Dacă-s verde azi, băieții
Gata sunt la toți să spună
Că de vină nu-s bureții...
Am mâncat o mătrăgună!

Dragă Daniela, iată o variantă de traducere în limba rusă a poemului tău. Vreau să-ți spun că mi-a plăcut mult (poemul, firește!):) Felicitări.


celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire

cel ce poate intra fără cuvinte în astă poveste

tot kotorîi mojet zaiti bez slov v etu scazku


touchant ses vitraux sans espoir

atingând vitraliile-i fără speranță

dotraghivaiasi bez nadejdî vitrajei


entendant mes amours sans fin sans destin

ascultându-mi iubirile fără sfârșit fără destin

vîslușivaia liubvi svoi bez konța bez sudibî


dans une église qui dort encore sans rêves

într-o biserică ce doarme încă fără vise

v țerkvi kotoraia spit esceo bez snov


celui qui vient celui qui part celui qui reste à l\'écart

cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe

tot kotorăi ideot uhodit ostaeotsea daleko


comme le vent qui éteint les feux d\'une vie perdue

ca vântul ce stinge focurile unei vieți pierdute

kak veter kotorîi tușit ogni potereannoi jizni


sera toujours un inconnu sans regards

întotdeauna fi-va necunoscutul fără priviri

budet navsegda neznakomîi bez vzgleadov


une âme séchée fantôme de mes jours exilés

suflet secătuit fantomă a zilelor mele pribege

istoșceonnaia dușa prizrak moih brodiașcih dnei