Ion Diviza

Vom fi alături de tine - cu inima și cu gândul - la această mare sărbătoare a sufletului, Ilorian.
Cu regret, noi, românii de dincoace de Prut, nu ne putem permite luxul unor călătorii prea îndepărtate prin Țară. Cu sufletul, însă, putem ajunge oriunde și oricând. Vom fi.

Mata, care ești mai bătrân,
Așa cum mai sus au fost zise,
Te-ntreb acum, ca pe-un jupân
Mai ai altceva decât vise?
(Florin Rotaru)

Ți-o spun cu ochii pe femei
Din cele șic, seducătoare:
Eu mă rezum doar la idei,
Că-mi stau mai bine pe picioare...

Epigrame bune, marca Petru Ioan Gârda, însă am să comentez doar un fapt ce m-a intrigat cumplit: la prima temă Nelu e EL, la cea de-a doua - EA. Poate doar din această cauză juriul s-a făcut mort în păpușoi... :)

Să nu te temi de indivizi,
Căci taie limba ta ca lama,
Iar dacă vrei chiar să-i ucizi,
Ai șanse mari... cu epigrama!

versul al treilea, modificat:

Când pe-Agonie, ah!, există...

De ce ești, Alexandra, tristă,
Că n-ai pe facebook confidenți,
Când, iată, și pe-aici există
Atâția barzi inexistenți!

„Iar versul... greu de digerat” (Alexandra Alb Tătar)

Cum stăm doar noi pe Agonia
Cu versuri greu de digerat,
Să nu te-acuze confreria
Că ești, maestre, constipat!

Prea mulți poeți, de bună seamă,
În litere au dat buluc
Și, ca să scrie-o epigramă,
Se-alimentează pe feisbuc!

Ideea ta e foarte bună,
Dar eu mă tem să nu aud
Că epigrama cea străbună
A devenit produs fast food.

Mulțumesc frumos pentru lectura atentă și analiza judicioasă a textelor.
Mă bucură chiar mai mult decât premiul obținut faptul că am trecut examenul tău critic, Cornel. Pe mine tema nu m-a speriat, dar după ce am luat cunoștință de considerentele lui Nae Bunduri și ale domniei tale, încep să mă sperii. Slavă Domnului că e post-factum. :)

Mi-au plăcut, în mod deosebit, a treia și a patra, chiar dacă ultima epigramă se vrea (și este!) madrigal. Dar și primele sunt reușite (apropo, Vali, știai că poemul „Au înnebunit salcâmii” e scris de poetul basarabean Arhip Cibotaru?)
Până vei mai posta și poeziile pentru care ai fost premiată, te premiez cu o stea pentru frumosul grupaj de epigrame.

Vin și eu, un întârziat cronic, cu felicitările și cu steluța. Temă abordată magistral, poante scânteietoare, prozodie admirabilă. Un grupaj de nota zece. Felicitări, Florine!

scrie

Epigrame jucăușe, după cum e și tema concursului, impecabile sub aspect prozodic, cu poante surprinzătoare (1;3) sau mai comune (2;4)... dar bune. Pe scurt, un grupaj de premiu (nu precizez care anume). :) Cum văd eu, confrații noștri de epigramă au fugit toți pe facebook și nu are cine scie aici un comentariu, darmite să dea o steluță. O fac eu cu plăcere - o steluță pe deplin meritată.

poetul Norea
mereu cu capul în nori -
nume predestinat

În sfârșit, o cronică atipică. Bănuiesc, Nae a scris-o fără a se consulta cu confrații întru agonie, din moment ce nu avem nici obișnuita poză de grup de la acest eveniment. Nici vreo poză de la festival n-a atașat Nae, deși facebook-ul abia de mai poate să respire de atâtea personalități, scene și mizanscene înveșnicite la Mizil. Nu-i exclus că vom avea prilejul să admirăm unele dintre ele și în subsolul acestei pagini. Notele lui Nae Bunduri sunt subiective, dar spumoase, savuroase și, pe alocuri, chiar elogioase. Mă grăbesc să elogiez și eu efortul colosal al organizatorilor, inimoșii profesori Victor Minea și Laurențiu Bădicioiu, prestația admirabilă, adeseori fulminantă a Marelui Om de Spirit Mircea Ionescu Qhintus, la cei (aproape) 100 de ani, dar și evoluția fulminantă a confratelui nostru Nicolae Bunduri care, precum se confesează mai sus, a... „am fost clasat pe locul 10 (zece) făcând pași uriași față de anul trecut când m-am trezit pe poziția 69 (nu vă gândiți la prostii!)”.
Stea! - pentru o cronică insolită.

Felicitări autorului cărții, mai întâi.
Fratele nostru Cornel Rodean nu a pierdut timpul pe agonia.ro și în pe alte meridiane ale internetului, ci iată că ne mai aduce o carte care merită toate aprecierile noastre. Am citit și eu aici, pe acest site, mai multe din prozele scurte al lui Cornel și am rămas încântat de abilitățile sale scriitoricești. O proză umoristică este, de cele mai multe ori, produsul imaginației artistice și mulți autori sar peste cal, născocind întâmplări și personaje neverosimile. În povestioarele lui Cornel Rodean totul este firesc, credibil, umorul decurge din situațiile și caracterul personajelor zugrăvite de autor pe care, poate, le-am întâlnit și noi, însă nu le-am văzut...
Cronica confratelui nostru Dan Norea este scrisă, ca de obicei, cu convingere și căldură, de aceea este... convingătoare și caldă.
Felicitări ambilor confrați de condei și de agonie!

Un cordial mulțumesc și din partea gazdelor, Todo. Pe deplin meritat. Văd că te-ai aliniat întru totul maeștrilor cronicari ai festivalurilor - Dan Norea, Vali Slavu, Petru Ioan Gârda, Laurențiu Ghiță etc. Cronica e consistentă, scrisă cu umor, pozele bine alese și de bună calitate. Poate ne-ai lăudat prea tare, dar, probabil, n-ai fi împotrivă să fii invitat și la anul. Deci a meritat! :) Și din partea noastră meriți o stea!

P.S. Epigramele selectate ale premeianților au fost publicate în săptămânalul „Literatura și Arta”. Deci puteau fi luate de la noi, în format electronic. Probabil, vor apărea în revista „Epigrama”.

de ce să moară soacra, vă întreb,
de ce să-i plângă fiica ei la cruce,
când sănătoasă-i soacra, n-are gheb
și simt că alt mileniu o s-apuce?

de ce ar ninge azi în părul ei
și vântul rău l-ar înfoia vâlvoi,
când iată-mi vine cu așa idei,
că fi-sa vrea să plece de la noi?

de ce să fulgere în dormitor
că n-are cine focul să i-l stingă
în astă iarnă, dar și-n viitor?

de ce s-o iau acum la trei păzește,
când are în menaj și fler și spor…
când o iubesc și dânsa mă iubește?

Câte super poante ai irosit, maestre!

... Și încă o observație: Ai uitat să-i urezi, în casă, soției super noapte super bună! :)