Ion Diviza
Verificat@ion-diviza
„Deja pleșuv, ca mâine filozof...”
Aceasta nu e biografia mea. Dar nici eu nu mi-s clonă.
vrea să facem ce îi cer
da nu-n pat, că o irită,
ci numai în frigider.
(dumitru cioaca-genuneanu)
Faină epigrama, Genule!
Nu pot să-i satisfac dorința,
Deși o văd plină de vrajă,
Căci m-a adus la neputință
O africană foc...pe plajă.
Pe textul:
„tare-i greu pe-o eschimoasă/ s-o iubești la tine-acasă" de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„La Brașov și stâncile înfloresc" de Maria Prochipiuc
Meritul de organizare a Taberei de poezie nu este al meu, ci al Mariei Prochipiuc și al lui Vasile Breabăn. Dacă dorești să petreci și tu la anul, înscrie-te de pe acum. :)
Pietrele Doamnei te așteaptă cu... merele-n sân. :)
DUMITRU
Mare surpriză, Dumitre. Poate luăm comentariul tău poetic și îl inserăm mai sus, în textul propriu-zis? Tu ai caracterizat mult mai bine și mai complet... personajele.
GENU
Toți ciobanii din Rarău
Ne veniră cu acuze:
De ce, pentru Dumnezeu,
N-am adus mai multe Muze!
***
Vă mulțumesc tuturor pentru prietenie și cuvinte calde și, nu în ultimul rând, Mariei - pentru frumoasele poze realizate și încadrate de ea în această pagină.
Pe textul:
„Șapte zile care au zguduit... munții (2)" de Ion Diviza
stă un tinerel glumeț,
cu ochii pe nectarul viei,
sub un măr mare, nătăfleț!
(Preoteasa Marinela)
Sta bătrânul cel cu draci
Tot cu ochii pe codane,
iar de sus, de prin copaci
Îi cădeau în cap... castane.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
\"Se căina un veteran:
...
Ce autori, ce poezie -\" (Ioan Diviza)
de câte ori literatura
a cunoscut un nou curent
se știe: ast-a fost Deviza
\"mai tânârului\" concurent.
(Alex Andrei Filip)
Deviza bardului modern
E o dorință nesperată:
Să fie admirat etern
Și lecturat măcar o dată.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
pe grade superioare
ea se implica prea tare
cand e vorba de recruti
(dumitru cioaca-genuneanu)
Când e vorba de recruți,
Își dorește cât mai mulți,
Dar îi pică de vreun an
Doar un Genu, veteran.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
ca el de slabi de plamani
au facut din Agonie
un fel de-azil de batrani
(dumitru cioaca-genuneanu)
Diviza si nea Mitica,
Daca scapa de consoarte,
Vin s-admire-o mititica
Ce tot cugeta la moarte.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Care te-ndeamnă să regreți:
Ce bine se scria odată...
Când nu erau atâți poeți!
(Elia David)
Prin ai versului scaieti
Ambii am cules regrete:
Tu - ca sunt prea multi poeti,
Eu - ca nu prea sunt poete.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Ca iarba verde s-a uscat
(Si cei batrani n-au rezistat)
Bociti-i azi pe disparuti
Si salutati-i pe recruti.
(valeria tamas)
Cand cei recruti sunt disparuti
Si doar batranii au ramas
Ne bucuram aci tacuti
Ca o avem si pe Tamas.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
au fost si zile mai bune
dar Diviza cand citesti,
glumele-s... tot tineresti
(Andrei Neagu)
Ce a fost o să mai fie:
Fac în ciudă la dușmani
Și-mi aduc o clonă (vie!)
De vreo optsprezece ani.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
S-ar vrea al nostru poezist,
De-aceea cauta-n poeme
Un timp pierdut...relativist.
(Daniela Bordeianu)
Einsteinii nu au nici o vină
Când intră-aici, pe Agonie,
Căci ei, la câțiva ani-lumină,
Găsesc și câte-o poezie.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Și-ar vrea să \"scarmene\" poetul.
Dar pîn-o să-și găsească nașul,
Îi sparge capul cu lămpașul.
(Tudor Negoescu)
Sunt critici răi pe-aici,la sigur,
De ăștea eu mă apăr singur...
Păzește-mă de maniacul
Ce te lovește ca ortacul.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
acel moșneag cu iz de veteran
s-a plictisit de taina meseriei
și-și face show-ul an de an
(Costin Tănăsescu)
Eu n-am să-l apăr pe moșneag,
Chiar dacă uneori mi-e drag,
Dar câți mai sunt pe-aici frustrați
Că nu-s citiți și nici citați.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Dar tare iute la mînie.
Ca să își atingă scopul,
Îți dă și-n cap cu tîrnăcopul!
(Tudor Negoescu)
Alunecoasă și nurlie,
Chiar dacă nu-i de pe-Agonie,
Când vrea să lupte cu poetul
Să-i dea în cap cu epitetul!
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
A trudit printre cuvinte
Și acum, în agonie
Vrea să prindă o...mări(R)e
(Maria Prochipiuc)
Arunc și eu o vorbuliță
Sperând că nu e în zadar:
Dacă e Lory pescăriță,
De ce n-aș fi și eu pescar?
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Dar nu sunt singurul, suntem mai mulți;
Mesajul nostru este cam lunatic
Dar ești nebun tu! Cel care-l asculți!
(Luchi Tenenhaus)
Poet tomnatic nu înseamnă
Că ești ca o târzie toamnă,
Ci că, ți-o spun eu într-o doară,
Ești mai nebun cu-o primăvară.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Scrise azi pe agonie,
Lectorul de poezie
Se alege cu… peri-suri.
(Mihai Cucereavii)
Un vers citind, de bună seamă,
El se alege cu peri suri,
Iar când citește-o epigramă
Se poate-alege cu arsuri.
Pe textul:
„Bătrân, pe banca Agoniei..." de Ion Diviza
Pe textul:
„Recenzie de toamnă la câteva poezii scrise de Cristiana Miu" de Maria Prochipiuc
(nu se referă la autor)
Pe textul:
„Cine recunoaște?" de Radu Herjeu
