Ion Diviza
Verificat@ion-diviza
„Deja pleșuv, ca mâine filozof...”
Aceasta nu e biografia mea. Dar nici eu nu mi-s clonă.
Mulțumesc, Maria, ești o mare prietenă a epigramei, dar și a epigramiștilor. :) Și, observ, nu prea ai timp să scrii la fel de concis cum scriu epigramiștii. :))
Dacă înțelegeam poanta (subînțeleasă) a epigramei tale, îți răspundeam și printr-un catren, dar așa...îți mulțumesc, pur și simplu. :)
MIHAI
Treisprezece-ai numărat?
N-am știut, mă bată vina!
Peste dracul cine-a dat:
Valentin sau Valentina?
Pe textul:
„Inimioare" de Ion Diviza
De ce din țară-am emigrat:
N-aveam o sursă de venit
Și-am prins o sursă de plecat.
(Sorin Olariu)
RUGÃ CÃTRE AMERICANUL SORIN
Sunt gata azi să te urmez,
Căci viață în Moldova nu e;
Ajută-mă să emigrez
În România alias UE!
Felicitări Sorine Vărsătorule!
La mulți ani și la mai multe cărți de epigramă.
Eu am de la tine doar \"ciorăpiorii\". :)
Zice mama că și eu sunt născut pe 8 februarie. Așa scrie și în Anuarul epigramiștilor români 2005. Nu-i de mirare ca azi m-au felicitat mai mulți decât ieri. :))
Despre tine Anuarul scrie adevărul curat. :)
Maria, ca de obicei, nu doar \"îți place să surprinzi oamenii\", ci chiar îi surprinzi.
Pe textul:
„Dac-ai scos cumva o carte...de înțepături ai parte..." de Maria Prochipiuc
e zi de februarie opt :))
și iată că am posibilitatea să însăilez câteva cuvinte, chit că degetele abia de nimeresc tastatura; dârdâi acum, de dimineață, după evenimentul cosmic ce s-a consumat \"la timp și fără pierderi\". Evident, nu \"de dragoste\" dârdâi. :))
Însă căldura prieteniei voastre mă ajută să-mi revin. Vă mulțumesc pentru felicitări, dragi prieteni poeziști de pretutindeni. Cum văd eu, puțin câte puțin, pe agonia.ro revine atmosfera de acum doi-trei ani...
Și nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, Maria, pentru surpriză, pentru căldura inimii și bunătatea gândului tău, pentru acest frumos poem care te reprezintă plenar.
Pe textul:
„Prizonierul cuvintelor de-a v-ați povestelea" de Maria Prochipiuc
Cu prețuire,
Pe textul:
„Mai tare decât vorba-i behăitul" de Adrian Munteanu
Dar se constata-adeseori
Ca cea mai buna epigrama
O scriu acei ce-s Varsatori.
(Laureniu Ghiță)
S-adună-n curte urători
Și carul cu urări răstornă,
Căci Vărsătorii-s turnători,
Dar nu din cei care te toarnă!
La mulți ani, frați Vărsători - Laurentiu, Sorin, Florina și toți ceilalți!
Mulțumesc frumos, la rândul meu, pentru caldele felicitări.
Pe textul:
„Co-boratorilor: Florina, Sorin si Ion Diviza" de Laurentiu Ghita
De tot ce-am câștigat și am pierdut,
Tu știi prea bine unde m-a durut! :))
ANDU
Nici eu nu cred, Andule.
La noi totusi e democratie si toti se supun democratului principal, iar democratul principal este cel mai democratic om de pe agonia. Deci suntem cu totii protejati.
In alta ordine de idei, iti multumesc frumos pentru vizita. Si pentru apreciere si pentru sugestii, bineinteles.
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
\"lîngă tine iubito, tralala și fierbinte
din senin o să ningă cu măsele de minte\"
L.N.
In zadar esti, iubito, atat de fierbinte
Langa tine-o sa ninga cu masele de minte,
Si in ore de-amor, nu cu \"ah!\" ci cu \"of!\"
O sa-i tulburi nesomnul astui brav... filozof.
Pe textul:
„Baladă pentru deportatul ideal" de Liviu Nanu
La fereasta fiind scos,
Va vedea neaparat
Viitorul luminos.
Pe textul:
„Scrisoare din Cuba" de Sorin Olariu
Ratacire istorica
Zbierand, mioarele din turma
Bezmetice pe sesuri trec;
Da, Doamne, mintea de pe urma
In capul primului berbec!
Pe textul:
„Mintea de pe urmă" de Mihai Cucereavii
să nu-ți expire iute... viza;
că pân\' la urmă o pățești
să nu îmi zici mie Diviza.
(Vasile Munteanu)
Nu mi-e frica, bre Diviza,
Ca o sa-mi expire viza.
E cu mult mai mare teama
Ca-mi expira epigrama!
Bucuros sa te reintalnesc in pagina mea, Vasile. Chiar daca ma loghez rar pe agonia, sa stii ca te citesc frecvent si iti admir zbuciumul poetic incununat cu certe izbanzi artistice.
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
Oricum, pentru placerea de a te reintalni pe aceasta cale, pe tine si pe alti vechi prieteni, incercand din nou marea cu degetul - chiar facea sa mai intru in oceanul agonic. Sper sa-mi pot permite acest lucru mai des. Ma bucur sa te regasesc - la fel de simpatica si empatica. :)
Merci.
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
Atunci când le arde buza
Nu găsesc nimic în oală
Insă pot să tragă spuza!
(Anda Andrieș)
Chiar de-s talentați și culți,
Uneori își pierd elanu\',
Căci pe Agonia-s mulți
Și...vorba lui Lăpușneanu!
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
O sugestie: primul vers scrie-l cu aldine.
Și o erată: coțofana se pare ca trebuie corectat coțofană.
Pe textul:
„7:07" de Radmila Popovici
Când mai treci pe la Chișinău, acum când la noi nu e UE, ci tot CSI! :(:)
Iar editorii sunt ca editorii, și ca dânșii suntem noi...
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
Nici nu vreau sa le cat scuze,
Dara cum sa-mparta mierea
Daca nu se ling pe buze?
(Sorin Olariu)
Ei se ling și nu e bai,
Căci așa fac toți înalții,
Dar ne lasă fără grai
Când doresc să-i lingă alții!
Pe textul:
„Democrație și dictatură pe www.poezie.ro" de Ion Diviza
Despre turc ce-ai vrut să spui...
Ai mata vreun interes
Să te legi de fesul lui?
Pe textul:
„Ștefan Vodă" de Mihai Cucereavii
Orice bărbat: stabil, hai-hui,
Va cere mâna unei dame...
Doar când s-a săturat de-a lui.
(Sorin Olariu)
Va cere mâna unei dame,
Mai fină și mai parfumată;
De la o vârstă, multe drame
Trăiești cu-o mână prea bărbată.
Bună epigramă. Dacă eram fracturist, zău că-ți acordam și o steluță.
Pe textul:
„Când un bărbat cere mâna unei femei?" de Sorin Olariu
După ce-i torni atât venin?
Eu cred că meriți să te-mpuște
Și încă tot ar fi puțin! :))
Pe textul:
„unde-o fi condiția mea fizică de odinioară..." de dumitru cioaca-genuneanu
Dacă îmi spui tu toate acestea, Nanule, să știi că te cred.
Dar vezi ce scrie în continuare Elia David, în orașul căreia, probabil, sunt mult mai puțini castani? :)
Să culegi castane, poți;
Adevărul cel mai trist
E că,-n parc și-n versuri, toți
Vedem un epigramist.:)
(Elia David)
Nu mai merg în parc, degeaba
M-am băgat printre poeți,
Plec din nou, se vede treaba,
În pădure la bureți.
Pe textul:
„castanele" de Ion Diviza
