Stratul de ozon se tot subție,
Veacul ni-i absurd și efemer;
Încă-un postmodern, cu-o poezie,
A făcut o gaură în cer.
...
La ideea dânsului ader
Cu o precizare de confrate:
Nu tot ce e
Mă îndeamnă un Osfald:
\"Bate fierul cât e cald!\"
Dar Alin lovește-n zece:
\"Freacă menta* cât e rece!\"
*mintea
Epigrama lui Alin Pop:
Biofizica, se pare
e-o știință competentă
poet cu miza în eden
maximalistul ăstui veac
râvnind să dea ceva peren
mereu îi iese-un sfârâiac
iar umbra lui cu modestie
trăind în vers o sărbătoare
când vrea să scrie vreo prostie
mereu
Gând amar la Centenar
Dorind o monarhie iarăși,
Eu ani de-a rândul nu am somn:
De unde să luăm, tovarăși,
Un lider, sută-n sută, domn!
Slut la Prut
În Anul Centenarului, o brută
De
iubite iarăși faci pe prostul
într-un decor melodramatic
în care nu-și mai are rostul
amorul nostru problematic
sedus de muze cumularde
în astă lume pârpâlită
pe rugul slavei ce va arde
în
ALTRUISTUL
Fiind un om ce prețuiește
Și genii și netoți,
Atât de tare ne iubește
Că ne-ar mânca pe toți!
LA DIETÃ
Un canibal flămând le spune
Turiștilor europeni:
De când cu vacile
Îi aduse o giocondă*
Darul ce i s-a prezis;
El bălan, cu soață blondă
Și c-un Mărțișor… metis.
___________________________
*
Pentru-acei ce-și dau cu zarul
Explicația de față:
Insa ce
Concursul de Epigramă
„Romeo și Julieta la Mizil”, 2015
Porni de la Mizil chemarea
Și devenirăm toți mai triști:
Ne-au zis s-aprindem lumânarea,
Că nu găsesc epigramiști!
Intenții
în ultima zi
îmi amintesc
că am uitat să trăiesc
nu mă codesc mult
îmi trag pe trup
costumul de mire
îmi pun cravata cu ac
pantofii de lac
îmi netezesc mustața
îmbrățișez fața
apoi
mă
înfășată în aura bolnavă a gândurilor
ai început să îmbătrânești subit
nu-ți mai văd decât ridurile
zâmbete cosmetice se cojesc de pe față
ca tencuiala retorică de pe murii
în grădina raiului ninge cu mărțișoare
pomul de crăciun își reaprinde ghirlandele
nu te grăbi să numeri oile albe oile negre
să stingi cenușa primilor fulgi cu o boare
de cântec o brad frumos ai
ID