Ion Daniela

Noaptea haina Se lasa incet, Se culca pe mine, M-apasa pe piept... Un negur de ceata Mi-acopera chipul, Privesc intr-un ciob Ce-i rosu de sange Si negru de praf... Privirea-mi

Intra pe usa apartamentului o copila de sapte-opt ani timida,cu capul plecat si ochii in lacrimi.Holul era foarte intunecat,iar pe podea se simtea o mocheta rigida si aspra.Femeia

Fiecare clipa se scurge... Afara ninge-ndesat, Pamantul plange... Si viata-i grea, Prea multe-ndur, Iar inima...opreasca-se si ea! De multe zile nimic De tine n-am aflat... Si inca ninge

Privesc cum trece timpul, E-o vreme ce plange, Simt un miros de putred, Al sufletului fum. Si ingerul e negru, Iar aripa zdrobita in chinuri si-o ridica... Se-ndreapta spre o lume, O cauta