Scrânciobul din sat

am văzut două lumi față în față. Cea a trecutului când satul era bine populat iar copiii, adolescenții sau chiar persoane mature, după trecerea marilor posturi ale creștinătății ( al Paștelui, al Sfinților Apostoli ori al Sfintei Maria) se dedulceau nu numai la mâncare dar și la distracție, dându-se în scrânciobul instalat în maidanul din mijlocul satului. Cealaltă lume este cea de astăzi când în satul depopulat doar vrăbiile se mai legănă în scrânciob.
După părerea mea poemul emană tristețe
Mi-a plăcut.

Așa am gândit și eu, Nicolae! O nostalgică
amintire ! Mulțumesc pentru trecere!